Tara mea

Pentru iubitorii de carte religioasa ,dar și pentru cei care vor sa afle câte ceva din minunata carte Scara a prealuminatului Ava Ioan Scărarul  am nevoit la copierea CuvântuluiXXVIII, cuvânt de învățătură la rugăciune  cu bunăvoința lui Dumnezeu Tatăl și a Sfântului Duh . .Voi mai publica pe pagina mea cuvinte din cartea Scara ,dar pentru cei care o doresc în integralitatea ei o pot achiziționa fie din librăriile ortodoxe fie de la alte librarii sau chiar de  internet 

CUVÂNTUL XXVIII

Despre fericita rugăciune , sfinţita mică

a tuturor virtuţilor ; şi despre înfăţişarea

văzută şi gândită în vremea rugăciunii

 1) Rugăciunea este , după însuşirea ei , însoţirea şi unirea omului şi a lui Dumnezeu ; iar după lucrare , susţinătoarea lumii. Este împăcare a lui Dumnezeu ; maica lacrimilor lumii şi fiica lor ; ispăşirea păcatelor , pod de trecere peste ispite , peretele din mijloc în faţa necazurilor ; zdrobirea războaielor , lucrarea îngerilor , hrana tuturor fiinţelor netrupeşti , veselia ce va să vie , lucrarea fără margine , izvorul virtuţilor , pricinuitoarea harismelor ( a darurilor ) , sporirea nevăzută , hrana sufletului , luminarea minţii , securea deznădejdii , dovedirea nădejdii , risipirea întristării , bogăţia călugărilor , visteria sihaştrilor , micşorarea mâniei , oglinda înaintării , arătarea măsurilor , vădirea stării dinăuntru , descoperirea celor viitoare , semnul slavei . Rugăciunea este celui ce se roagă cu adevărat tribunal , dreptar şi scaun de judecată al Domnului , înaintea Judecăţii viitoare .

  2) Ridicându-ne în picioare , să ascultăm pe această  împărăteasă a virtuţilor strigând cu glas înalt către noi : * Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi odihni pe voi . Luaţi jugul meu asupra voastră şi veţi avea odihnă şi vindecare rănilor voastre . Că jugul meu este blând * (Mat.11, 29) şi tămăduitor al unor mari greşeli ⁸⁹⁰.

  3) Cei ce pornim ca să ne înfăţişăm înaintea Împăratului şi să vorbim cu El , să nu facem drumul nepregătiţi , ca nu cumva văzându-ne de departe să nu avem arme şi haine cuvenite înfăţişării înaintea Lui , să poruncească slujitorilor şi dregătorilor Lui să ne lege şi să ne arunce departe de la faţa Lui , iar cererile noastre să le rupă şi să ni le azvârle în faţă .

  4) Când porneşti să te înfăţişezi înaintea Domnului să-ţi fie haina sufletului ţesută întreagă din firele , mai bine zis din zalele nepomeniri răului . Căci de nu , cu nimic nu te vei folosi . Să-ţi fie ţesătura cereri tale simplă , neîmpestriţată în chip felurit . Căci cu un singur cuvânt , vameşul şi fiul risipitor l-au împăcat pe Dumnezeu cu ei .

  5) Una este înfăţişarea celor ce se roagă , dar în acelaşi timp , felurită şi deosebită . Unii se înfăţişează ca unui Prieten şi Stăpân , aducând - I Lauda şi cererea pentru alţii şi nu pentru ei . Alţii  vin să ceară bogăţie şi slavă şi îndrăzneală mai multă ; alţii să se roage să fie desăvârşit izbăviţi de duşmanii lor . Unii cer să capete o oarecare dregătorie ; alţii desăvârşita scăpare de vreo datorie ; alţii , eliberarea din închisoare ; alţii iertarea de niscai vinovăţii .

 

   889. Ea e scufundată în abisul Celui Unu , şi umplută de infinitatea Lui .

  

890. În aceste rânduri se identifică rugăciunea cu Isus însăşi . Aceasta se explică din faptul că rugăciunea este *însoţire * (ανάμειξη – amestecare ) atât de deplină a sufletului cu Dumnezeu , că nu se mai poate deosebi în ea lucrarea omului , de lucrarea lui Dumnezeu , nici subiectul omenesc , de subiectul dumnezeiesc . Aceasta desigur când rugăciunea e concentrată întreagă spre Dumnezeu , cu uitarea tuturor celorlalte gânduri .Căci ori ce gând fiind numai al nostru , sau al nostru şi al celui rău , ne desparte de Dumnezeu .Isus se roagă în rugăciunea noastră şi noi ne rugăm în rugăciunea Lui .Sau mai precis , Duhul lui Dumnezeu , ca într-un adăpost liniştitor .În rugăciune pe de o parte vorbim cu Dumnezeu , pe de alta Dumnezeu vorbeşte în noi cu El însuşi .Prin ce cerem şi primim, sau avem în acelaşi timp darul şi puterea lui Dumnezeu .Aici îşi arată eficienţa concretă faptul că Dumnezeu este Tată şi Fiu ,sau Duh Sfânt ; sau Fiu făcut om şi având unit cu sine pe Duhul Sfânt ; Fiu unit prin întrupare cu noi şi având în Sine ca om şi deci şi noi în unire cu El pe Duhul Sfânt.

  6)  Înainte de toate să  punem pe hârtia rugăciunii noastre o mulţumire sinceră . În al doilea rând , mărturisirea şi zdrobirea sufletului întru multă simţire . Apoi să facem cunoscut Împăratului toată cererea noastră . Chipul mai înainte arătat al rugăciunii noastre e cel bun , precum s-a spus unui frate oarecare de către Îngerul Domnului .

  7) Dacă te-ai făcut vreodată  vinovat faţă de judecătorul văzut , nu vei avea nevoie de alt chip în înfăţişarea rugăciunii tale , iar dacă nu te-ai înfăţişat nici tu vreodată şi n-ai văzut nici pe alţii cercetaţi , învaţă această din rugăciunea celor bolnavi în faţa doctorilor , când e să li se taie şi să li se ardă o rană .

  8) Nu face pe deşteptul în cuvintele rugăciunii tale ! Căci gânguritul simplu şi nemeşteşugit al copiilor a înduioşat pe Tatăl lor cel din ceruri ⁸⁹¹.

  9) Nu te opri la vorbărie , ca nu cumva prin căutarea cuvintelor să ţi se împrăştie mintea . Un cuvânt al vameşului a făcut pe Dumnezeu îndurător şi un cuvânt spus cu credinţă a mântuit pe tâlhar . Multa vorbire în rugăciune pricinuieşte minţii năluciri şi împrăştiere . Iar un singur cuvânt o adună .

  10) Când simţi dulceaţa sau străpungere în rugăciune , rămâi în aceea  stare . Căci atunci se află cu noi păzitorul care se roagă împreună cu noi ⁸⁹² .

  11) Nu fi îndrăzneţ , chiar dacă ai dobândit curăţia . Mai degrabă apropie-te întru multă smerită cugetare şi mai multă îndrăznire vei avea ⁸⁹³ .

  12) Chiar de ai urca toată scara virtuţilor , roagă-te pentru iertarea păcatelor , auzind pe Pavel  care strigă că dintre ce păcătoşi * cel dintâi sunt eu * ( I Tim.I, 15)

  13) Îndulcesc bucatele , undelemnul şi sarea ;înaripează rugăciunea , smerenia şi lacrima .

  14) De te vei îmbrăca în toată blândeţea şi nemânierea  , nu te vei obosi mult ca să slobozeşti  mintea ta din robie ⁸⁹⁴ .

  15) Până ce n-am dobândit rugăciunea vădită , ne asemănăm celor ce deprind pruncii la început să umble . ⁸⁹⁵.

  16) Luptă  să ridici , mai bine zis să închizi cugetarea în cuvintele rugăciunii , iar dacă , slăbind pentru pruncia ei , cade , ridic-o iarăşi .Căci e proprie minţii nestatornicia dar e propriu lui Dumnezeu s-o poată statornici ⁸⁹⁶ .

  17)  De ai dobândit nevoinţa  neîntreruptă , va veni în tine Cel ce , închizând între ţărmuri marea minţii îi spune în rugăciune ; vino până aici şi să nu treci de aici ⁸⁹⁷ .

 

  891.* Nu trebuie să se facă vorbărie , sau să se spună deodată multe  în rugăciune .Ci şa se spună un singur lucru , sau aceleaşi  lucruri de mai multe ori *. La Veniamin Costache se mai dă şi cap. 61 din Diadoh , Fil.rom.I, p. 358-359 .

 892. Îngerul păzitor sau Sfântul Duh .

 893.  E  cunoscută * Îndrăznirea sfinţilor în rugăciune . Dar ea e deosebită de îndrăznirea obraznică . Ea e îndrăznirea încrederii în iubirea lui Dumnezeu .

  894. Din robia gândurilor

  895. * Căci precum cei ce deprind pe prunci , când aceştia înaintează puţin şi cad , îi ridică iarăşi şi-i învaţă să păşească mai mult , aşa şi noi îndreptăm mintea  noastră care în rugăciune cade din aţintirea la Dumnezeu şi o ridicăm iarăşi , până ajunge de nu mai cade *.

  896. Dumnezeu o fixează în Sine , pentru că îi deschide infinitatea Sa minunată , în care mintea are totul .

  897. Dumnezeu închide marea minţii între ţărmurile sale , căci nu o lasă să vagabondeze , zbuciumându-se în tot felul de alte gânduri .Dar între aceste ţărmuri îşi află ea adâncimea nesfârşită . Dacă trece peste ele , apele în care se mişcă îşi pierd adâncimea .

  18) Nu poate fi  legat duhul . Dar unde e  Ziditorul duhului , toate se supun lui ⁸⁹⁸ .

  19) Dacă ai vedea vreodată Soarele , cum se cuvine , ai putea să şi vorbeşti cu El , după cuviinţă . Iar de nu , cum poţi să te apropii de El  în chip nemincinos , odată ce nu-l vezi ? ⁸⁹⁹.

  20) Începutul rugăciunii alungă , printr-un singur gând   , atacurile , de la începuturile lor ; la mijlocul ei , cugetarea se statorniceşte în cele spuse şi gândite ; iar desăvârşirea ei este răpirea la Dumnezeu  ⁹⁰⁰.

  21) Alta este bucuria ce se naşte din rugăciune în cei ce petrec în obşte şi alta , cea care se iveşte în cei ce se roagă îndeletnicindu-se cu liniştea . Cea dintâi e amestecată  poate cu închipuiri ; cea de a doua  se umple întreagă de smerita cugetare .

  22)  De deprinzi mintea sa nu se depărteze  niciodată , îţi va fi aproape chiar şi când te afli la masă . Iar dacă rătăceşte neîmpiedicată , nu va putea să rămână niciodată lângă tine .

  23) Marele lucrător al marii şi desăvârşitei rugăciuni zice : * Voiesc să spun cinci cuvinte cu mintea mea * şi cele următoare ( I Cor .14,19). Celor mai prunci cu duhul acest lucru le este străin . De aceea noi , ca nişte nedesăvârşiţi , căutăm felurimea şi cantitatea în rugăciune . Dar felul al doilea e pricinuitor al celui dintâi  ⁹⁰¹ . Căci se spune : * Dă  rugăciune curată celui ce se roagă * fără pregetare în chip întinat şi cu osteneală .

  24) Altceva este întinăciunea rugăciunii şi altceva e pieirea ei ; şi altceva furarea şi alceva prihănirea ei . Întinăciunea ei este a sta înaintea lui Dumnezeu şi a năluci gânduri necuvenite ; pieirea este a se robi de griji nefolositoare . Furarea este împrăştierea  cugetării pe nesimţite ; prihănirea este un atac oarecare ce se apropie de noi .

  25) De nu suntem singuri în vremea  stării la rugăciune , să dăm un chip lăuntric acestei

 

 898. Duhul nu e ca obiectele materiale , care se mişcă după aceleaşi legi rămânând în structura lor  finită

 899. * Dumnezeu nu e ca obiectele materiale , care se mişcă după aceleaşi legi rămânând în structura lor finită . Duhul e libertatea şi putinţă de a porni în ori ce direcţie . Dar Creatorul duhului suprem , în Care se poate mişca în toată libertatea şi Care susţine toată libertatea , căci în El sunt toate şi El este izvorul a toată libertatea . Şi fiindcă numai în El sunt toate , toate se mişcă în El ; şi mai ales , duhul omului care L-a găsit rămâne în El şi în El şi-a găsit izvorul libertăţii depline .

 900. La început rugăciunea şi mintea alungă chipurile  ispititoare prin singurul gând de a  se ruga lui Dumnezeu ; după aceea se gândeşte la grija lui Dumnezeu pentru noi , sau la conţinutul cuvintelor rugăciunii , la vârful ei uită şi de acestea şi e răpită la Dumnezeu însuşi ca subiect iubitor infinit şi atotcuprinzător .

  901. * Osteneala trupească este foarte folositoare celor începători şi nedesăvârşiţi în vârsta duhovnicească . Celor desăvârşiţi le este de prisos ca unora ce le ajunge să lucreze numai cu mintea şi cu partea fără formă  a sufletului . Cei prunci ( duhovniceşte n.tr.) au nevoie de metanii şi de îndelungată întindere a mâinilor şi de starea în picioare de toată noaptea şi de altele , ca să se obişnuiască mintea la rugăciune împreună cu trupul .Iar celor desăvârşiţi , le ajunge lucrarea minţii , ca unora ce au dobândit rugăciunea neîncetată şi necontenită , deşi la înfăţişare nu sunt văzuţi de noi făcând aceasta * . La început trebuie să ne obosim săvârşind gesturi trupeşti ale rugăciunii ; metanii , întinderea mâinilor spre cer , rostirea cuvintelor . Acestea atrag şi mintea mai mult la rugăciune şi întăresc simţirea ei de rugăciune , până ce ea , obişnuindu-se , poate să săvârşească şi singură rugăciunea cu luare aminte , nefurată de gânduri . Nu numai sufletul înrâureşte trupul , ci şi invers . Căci în oricare măsură chiar la gesturile ce par foarte trupeşti , participă şi sufletul . Odată cu mâinile întinse spre cer , se întinde şi mintea ; odată cu plecarea trupului în metanii , se pleacă şi mintea în faţa lui Dumnezeu .

Stări la rugăciune , să dăm un chip lăuntric acestei stării la rugăciune , să dăm un chip lăuntric acestei stări . Iar de nu sunt de faţa slujitorii laudelor , să dăm şi înfăţişării din afară chipul rugăciunii .Căci în cei nedesăvârşiţi , de multe ori mintea ia chip comun cu cel al trupului .

  26) Toţi , dar nu mai mult cei ce se duc la Împăratul ca să primească iertarea datoriilor , au nevoie de o zdrobire negrăită .

  27) De ne aflăm încă în închisoare , să urmăm lui Petru şi *să ne încingem cu şorţul * ascultării , să ne dezbrăcăm de nevoile noastre şi să ne apropiem , goi de acestea , de Domnul în rugăciune ( sunt îmbinate Ioan 21,18 şi Faptele 12, 8. n.tr.) , cerând să se facă numai voia Lui .Şi atunci vei primi pe Dumnezeu de cârmaci al sufletului tău , ca să te cârmuiască fără primejdie .

  28) Sculându-te din iubirea de lume şi de plăceri aruncă grijile . Dezbracă-te de gânduri , leapădă-te de trup . Căci rugăciunea nu e nimic altceva decât  înstrăinarea de lumea văzută şi nevăzută . * Căci ce-mi este mie în cer ? * (Ps.72,24) . Nimic .„ Şi ce am viot de la Tine pe pământ ? „ (Ibid.) . Nimic , decât să mă lipesc de tine neîmprăştiat în rugăciune . Unii doresc bogăţie , alţii slavă , alţii agoniseală . ( Iar dorul meu este să mă lipesc de Tine , să+mi pun în Tine nădejdea ( nepătimirii mele ) Ps. 72,27) .

  29) Credinţa înaripează rugăciunea . Căci fără ea nu se poate zbura la cer .

  30) Cei împătimiţi să cerem cu stăruinţă pe Domnul . Căci toţi cei neîmpătimiţi au înaintat la nepătimire din împătimire ⁹⁰².

  31)Deşi judecătorul nu se teme de Dumnezeu ca Dumnezeu , dar pentru că sufletul din el , văduvit prin păcat şi cădere , îi pricinuieşte supărări , îi face dreptate împotriva duşmanului lui , trupul şi a duhurilor care-l războiesc ( Lc. 18.5) ⁹⁰³ .

   32) Pe cei recunoscători , Bunul nostru Chivernisitor îi atrage prin împlinirea grabnică a cererii , spre dragostea Lui ; dar sufletele nerecunoscătoare ale câinilor le face să şadă , din foamete şi din setea după împlinirea cererii lor , lângă El prin rugăciune . Căci câinele  nerecunoscător , îndată ce primeşte pâinea , se depărtează  de la cel ce i-a dat-o ⁹⁰⁴ .

  33)  Nu zice că zăbovind  mult timp în rugăciune , n-ai dobândit  nimic , căci iată  ai şi dobândit . Căci ce bine mai înalt  este acela de  a fi fost lipit de El şi de a fi stăruit neîntrerupt î unirea cu El ? ⁹⁰⁵.

 

  902.Numai în Dumnezeu cel  netătimitor , cel desăvârşit liber , putem avea şi noi nepătimirea , sau libertatea deplină de ori ce robie a păcatului , a pornirilor păcătoase .

 903. Sufletul în greceşte e feminin ( Ψυχή ), deci poate fi asemănat cu o văduvă . Trupul e ambigen  , deci la singular e masculin . Sufletul devenit văduv prin păcat , căci a fost părăsit de Dumnezeu , adevăratul bărbat , e mereu nedreptăţit de trup .

  904* Din icomomie Dumnezeu nu dăruieşte repede  celor ce cer darurile .Căci primindu-le , aceştia uită îndată pe Cel ce le-a dat * A mâncat Iacob * şi cele următoare (Ps. 78,7) ; şi :* A şezut  poporul să mănânce şi să bea şi s+a sculat să joace ( )Ieş.6,1 ) . Cuvântul despre rugăciune  al Scărarului e aspru şi concret , ca toată scrierea lui . Nu e o frumoasă descriere  a stării de răpire în frumuseţile  negrăite ale lui Dumnezeu .

  905. A sfântului Isaac : * De ceri lui Dumnezeu un lucru  si te supune  la multă răbdare , întrucât nu te ascultă repede , nu te întrista . Căci nu eşti tu mai înţelept  ca Dumnezeu . Aceasta ţi se întâmplă  fie pentru că eşti nevrednic să primeşti ceea ce ceri , fie pentru că n-ai ajuns la măsura de a primi darul ce-l ceri .Căci nu trebuie să te întinzi la măsuri  mai înainte de vreme , ca să nu fie

dispreţuit darul lui Dumnezeu  prin repeziciunea  cu care –ai primit . Căci tot ce dobândeşte uşor  se şi pierde repede , iar tot lucrul aflat  cu osteneală  se şi păzeşte  uşor cu multă străjuire *.

   34) Nu te teme cel osândit de executarea pedepsei lui , atâta cât se teme ce îngrijeşte de rugăciune , de starea la rugăciune . De aceea  , de este cineva  înţelept şi ager  la minte , poate lepăda  gândindu-se la ea , toată defăimarea şi mânia  şi grija  şi ocupaţia  şi necazul şi săturarea  şi gândul şi ispita  ⁹⁰⁶.

  35) Pregăteşte-te pentru rugăciunea neîncetată din suflet  spre ridicarea  la rugăciune  şi vei  înainta degrabă ⁹⁰⁷ .

  36) Am văzut pe unii care străluceau în ascultare şi se îngrijeau cu toată  puterea de pomenirea lui Dumnezeu  cu mintea , ridicându-se la rugăciune  dintr-odată  şi înălţându-se  deasupra minţii lor degrabă  şi vărsând şiroaie de lacrimii ⁹⁰⁸ . Căci se pregătiseră  prin cuvioasa ascultare .

  37) Cântării împreună  îi urmează robiri şi împrăştieri , dar nu se întâmplă aceasta  cu rugăciunea  cântată  de unul singur  ⁹⁰⁹.  Căci pe aceasta  o războieşte lenea  pe când  celei  dintâi îi ajută râvna .

  38) Iubirea ostaşului  faţa de împărat  o arată războiul ; iubirea călugărului faţa de Dumnezeu o arată vremea rugăciunii şi starea la rugăciune . Starea ta lăuntrică ţi-o arată rugăciunea .Căci teologii ( cuvântătorii de Dumnezeu  n.tr.) au socotit-o pe aceasta oglinda călugărului .

  39) Cel ce se îndeletniceşte cu vreun lucru , dacă venind ceasul rugăciunii continuă  să se ocupe cu el , e de batjocura dracilor . Căci scopul furilor  e să fure rugăciunea , ceas de ceas , de la noi .

  40) Nu refuza , când ţi se cere să te rogi pentru un suflet  , chiar dacă n-ai dobândit rugăciunea . Căci credinţa  celui ce o cere pe aceasta a mântuit  de multe ori pe cel ce se roagă cu zdrobire de inimă  ⁹¹⁰ . Nu te înălţa dacă te-ai rugat pentru altul şi ai fost ascultat .Căci credinţa lui a lucrat şi a izbutit ⁹¹¹ .

  41) Oricărui copil i se cere de învăţător în fiecare zi neîncetat să spună ceea ce a învăţat  de la el . Oricărei minţi i se cere cu dreptate în fiecare rugăciune puterea ce a primit- de la Dumnezeu . ⁹¹² .

                                                                                                      

   906. Aceasta înseamnă a te ruga neîncetat .

   907 . E rugăciunea neîncetată  cea care se deapănă în minte . Dar deosebită de ea e ridicarea  ,sau starea  sărbătorească  la rugăciune . Scărarul face în acest * Cuvânt * mereu deosebirea între ele . Ridicarea sau starea la rugăciune  e ca Liturghia de Duminică , faţă de rugăciunile şi slujbele de toate zilele .

  908. Rugăciunea neîncetată se face ţinând neîncetat pomenirea lui Dumnezeu în minte . Dar starea sau ridicarea la rugăciune este ridicarea  chiar peste minte , este uitarea e sine a omului şi răpirea la Dumnezeu , în desăvârşita iubire se El .

  909. Ed. 1970 : * Adică celei de unul singur * P.G. : * Cea care în deosebi , precum am cunoscut eu din cercare , e războită de mii de patimi *.

  910. Nu numai pentru cel care se roagă câştigă , ci şi noi câştigăm di aceasta ; încrederea aceluia în rugăciunea noastră ne obligă şi ne dă putere să fim vrednici de ea .

  911. Credinţa celui pentru care ne rugăm lucrează şi în rugăciunea  noastră pentru el . Credinţa  nu lucrează numai în cel ce o are ci se comunică şi altora , ca în vasele comunicante . Preotul slujitor câştigă şi el  din credinţa  credincioşilor , a membrilor preoţiei generale .

  912. Chiar în timpul rugăciunii ni se dă de la Dumnezeu puterea rugăciunii . Ni se dă ca să arătăm lui Dumnezeu că o folosim . El vrea să se roage cu noi şi în noi . Să ne asociem Lui în această rugăciune , făcând-o rugăciunea noastră . Să nu lăsăm pe Dumnezeu să lucreze fără efect asupra noastră .

  42) Când te rogi cu trevzie , eşti mai repede împins spre mânie . Căci acesta este scopul vrăjmaşilor ⁹¹³ . Să împlinim toată virtutea , dar mai mult rugăciunea , cu multă simţire . Dar sufletul se roagă întru simţire , când se ridică mai presus de mânie .

  43)  Numai cele agonisite cu multe cereri şi în timp îndelungat ne rămân statornice . Cel ce a câştigat pe Domnul , nu-şi mai spune sie în rugăciune scopul ei . Căci atunci Domnul Se roagă pentru el cu suspine negrăite ( Rom. 8,26) ⁹¹⁴ .

  44) Nu primi în rugăciune nici o nălucire a simţurilor , ca să nu suferi vreo ieşire din minţi ⁹¹⁵

  45) Încredinţarea împliniri oricărei cereri  se  iveşte chiar în rugăciune . Iar încredinţarea este izbăvirea de îndoială  . Încredinţare  este vădirea neclintită a ceea ce nu este vădit .

  46) Îngrijindu-te de rugăciune , fă-te foarte milostiv . Căci în ea călugării vor lua cele însuşite . Iar ceea ce urmează se va spune în ceea ce urmează  ⁹¹⁶ .

  47) Venind foc în inimă , a înviat rugăciunea . Iar sculându-de aceasta şi înălţându-se la cer , s-a făcut coborârea focului în foişorul sufletului  ⁹¹⁷ .

  48) Spun unii că rugăciunea e mai mare decât aducerea aminte de moarte .Iar eu le laud ca pe două firi ale unui unic ipostas ⁹¹⁸ .

  49) Calul încercat , cu cât înaintează , cu atât se înfierbântă şi sporeşte în alergare . Prin alergare înţeleg cântarea şi prin cal , mintea bărbătească . Aceasta adulmecă de departe războiul şi pregătită fiind , rămâne cu totul neliniştită .

  50) Urât lucru este să răpeşti apa de la gura însetatului . Dar mai urât este ca sufletul ce se roagă cu străpungere să se lipsească pe sine înainte de sfârşitul acesteia , de mult dorita stare de rugăciune .

  51) Să nu sări (din rugăciune ) până nu vei vedea focul şi apa încetând prin iconomie .Căci nu vei primi un timp ca acesta pentru iertarea păcatelor în toată viaţa ta  ⁹¹⁹ .

 

                                                                                                      

  913. Râvna noastră la rugăciune o întoarce vrăjmaşul spre mânie împotriva vreo unor fraţi sau împrejurări care neîntrerupt.

  914. *Lărgită fiind mintea atunci de har şi înaintând spre Cel ce dă celor ce se roagă  rugăciune şi însuflată fiind de El , nu se mai ocupă cu cuvintele rugăciunilor rostite de ea . Cuvintele despre cele ce le cearcă cu lucrul le trece cu vederea , câştigând din cantitate , calitate *.

  915. * Rugându-te , zice , nu asemăna cele dumnezeieşti cu vre-un lucru supus simţurilor , ca să cazi din dreapta judecată *.

  916. * Ţi-ai  închis inima spre facerea celor bune , voi închide şi Eu sânul odihnei în vremea pedepsirii tale * Ed.1970 : * Cel milostiv zice , se va lua daruri însutite în rugăciune ; iar ceea ce urmează , adică *va moşteni viaţa veşnică * , va lua în viaţa  viitoare . P.G. : Alta : * De ce plângi rugându-te ? Căci tu văzând lacrimile  săracului  , nu te milostiveşti *. Alta :  * Cum te va milui Dumnezeu ? Aripa rugăciunii e milostenie . De nu vei face aripă rugăciunii tale , nu se va urca  la cer . Căci  precum flacăra  dacă nu are untdelemn se stinge , la fel rugăciunea , dacă nu are milostenie , pire  * .

 917 . *Foc  numeşte aici .dorul dumnezeiesc , care aprinzându-se în inimă, face să se înalţe la cer ;şi ca urmare în foişorul sufletului acestuia , sau în cugetul înălţat peste cele pământeşti . Se coboară Duhul dumnezeiesc , cum S-a coborât şi Apostoli în chip sensibil * .

  918. * Amândouă (adică rugăciunea şi pomenirea morţii ) , fac sufletului bine şi îi insuflă străpungerea dumnezeiască * .

919. * Să nu te desparţi de rugăciune , până ce lacrimile de Dumnezeu mişcate şi focul străpungerii nu se vor opri , din iconomia harului , pentru mândrie . Că nu ştii dacă vei mai dobândi în viaţa ta vre-o astfel  de stare la rugăciune , pricinuitoare a iertării păcatelor * .

Cel ce a gustat rugăciunea şi şi-a întinat de multe ori mintea cu un cuvânt greşit din neatenţie  ⁹²⁰ , stând la rugăciune nu află , de obicei , pe Cel dorit

  52) Altceva este a supraveghea mai des inima şi altceva a conduce inima , prin minte care stăpâneşte şi aduce , ca arhiereu , jertfe raţionale lui Hristos 921. Pe cei dintâi , cum  zice unul din cei ce s-au împărtăşit de numele de teolog ,venind focul cel sfânt şi mai  presus de ceruri , îi arde pentru nedeplinătatea curăţeniei ; pe ceilalţi îi luminează , pentru măsura desăvârşirii la care au ajuns ⁹²² . căci Acelaşi se numeşte foc mistuitor şi lumină luminătoare . De aceea  unii , ieşind din rugăciune , sunt ca unii ce ies dintr-un cuptor de foc , simţind ca o uşurare de o murdărie şi de cele materiale . Alţii sânt ca luminaţii de o lumină şi îmbrăcaţi în veşmântul smereniei şi al veseliei .

   Iar cei ce ies din rugăciune neîmpărtăşiţi de aceste două  lucrări , s rgă în chip trupesc , ca să nu spun iudaic . Dacă un trup ce se atinge de un alt trup , se preschimbă prin lucrarea aceluia , cum  nu se va preschimba cel ce se atinge de Trupul lui Dumnezeu cu mâini nevinovate ? ⁹²³ .

  53) Trebuie să privim la Preabunul nostru Împărat , cum privim la împăratul de pe pământ . Căci şi acesta dăruieşte darurile sale ostaşilor săi , uneori prin sine însuşi , alteori printr-un prieten , alteori printr-un slujitor , şi alteori şi într-un chip neştiut . Deci aşa ne dăruieşte şi veşmântul smereniei , potrivit nouă .

  54) Precum împăratul pământesc priveşte cu scârbă la cel ce stă în faţa lui dar şi întoarce faţa de la el şi vorbeşte cu duşmanii stăpânului , aşa priveşte cu scârbă şi Domnul la cel ce stă înaintea Lui în rugăciune şi primeşte gânduri necurate ⁹²⁴ .

  55) Alungă cu arma pe câinele ce se apropie ; şi de câte ori se obrăzniceşte din nou nu-l îngădui ⁹²⁵ .

  56) Cere  prin plâns ; * Că cel ce cere ( astfel ) va lua şi cel ce caută va afla şi celui ce va bate i se va deschide *(Lc. 11,10).Păzeşte rugăciunea ta , ca nu cumva să fii jefuit din partea dreaptă  ⁹²⁶ .

 

   920. Ed. 1970 : * Poate un cuvânt de laudă sau un cuvânt urât , cum socotesc *.

   921. * Altceva este a înţelege şi privi pe sine însuşi , şi altceva  a fi supraveghetor (episcop ) şi stăpânitor al patimilor , care e cu mult mai mult  decât primul lucru * . * Mintea este conducătoare (Όταν) când  călăuzeşte bine cele ale sale şi din jurul său , sau puterile  sufletului şi simţurile trupului . Şi este arhiereu , când aduce înţelesuri curate şi nepătate pe altarul dumnezeiesc , prin rugăciune . E propriu conducătorului să  călăuzească cele dinăuntru ; şi arhiereului , să supravegheze necontenit şi cele din afară şi cele dinăuntru *. Ideea acestor cuvinte e luată de la sfântul  Marcul Ascetul , Despre Botez , rom.I,p.294 . Toate raţiunile lucrurilor sunt dăruite de Dumnezeu subiectelor create ca ele să le aducă , la rândul lor , jertfe curate lui Dumnezeu , după ce şi le-au însuşit ; să le aducă unite cu recunoştinţa şi lauda Lui , prin rugăciune . Aceasta e liturghia neîncetată  a minţii : luarea la cunoştinţă   a raţiunilor celor create şi recunoaşterea obârşiei lor în Dumnezeu şi mulţumirea pentru ele . În aceasta constă recunoaşterea .

  922. Poate fi vorba de două feluri de raţiuni ale lucrurilor ce şi le însuşeşte omul . Pe cele murdărite de pofta omului , le arde Duhul Sfânt curăţindu-le ; pe cele curate le luminează si mai mult .

  923. * Vorbeşte de sfânta Taină a Împărtăşaniei * .

  924. Gândurile necurate la care ia aminte cineva în rugăciune , nu stau prin ele însele , ci sunt ale duşmanilor lui Dumnezeu . Nu există gânduri fără subiect care le gândeşte . Deci prin acele gânduri cel ce se roagă stă de vorbă cu duşmanii lui Dumnezeu , care sunt subiectele acelor gânduri .

   925. * Câine numeşte pe dracul care , printr-un pretext oarecare , fură mintea din rugăciune . Acesta trebuie alungat cerându-se ajutor lui Dumnezeu *.

   926. Să nu fii jefuit de curăţie chiar prin fapta bună a rugăciunii . Şi aceasta ţi se poate întâmpla când , rugându-te de exemplu pentru o femeie te gândeşti cu poftă la ea .

  57)  Nu căuta să mărturiseşti faptele trupeşti cu de-amănuntul , aşa cum sunt , ca să nu te ispiteşti tu însuţi .

  58) Să nu ţi se facă ţie vremea rugăciunii , vreme sau ceas al unor cugetări trebuincioase , sau al unor lucruri duhovniceşti . Iar de nu , vei fi jefuit de ceea ce e mai bun  ⁹²⁷ .

  59) Cel ce ţine neîncetat toiagul rugăciunii nu se poticneşte . Şi chiar de i s-ar întâmpla aceasta , nu va cădea de tot . Căci rugăciunea este stăpânitoare  bine - credincioasă  de la Dumnezeu . Folosul ei se dovedeşte prin biruirea împiedicărilor  drăceşti ce ni se întâmplă în timpul adunărilor ( slujbelor de obşte n.tr.) . Iar rodul ei , prin înfrângerea vrăşmaşului . * Căci întru aceasta am cunoscut că m-ai voit pe mine , ca  nu se va bucura vrăjmaşul meu de mine  - zice psalmistul – din toată inima mea * ( Ps. 118,10) , cu gura , cu sufletul şi cu duhul . Căci * unde sunt doi de pe urmă adunaţi , acolo e şi Dumnezeu în mijlocul lor * (Mat. 18,20).

  60) Nici cele trupeşti , nici cele duhovniceşti nu le au toţi la fel . Unora li se potriveşte mai mult cântarea repede , altora cea mai domoală . Cel dintâi se apără de robie , ceilalţi se luptă cu lipsa de învăţătură  ⁹²⁸ .

  61) Dacă te rogi neîntrerupt Împăratului împotriva vrăjmaşilor tăi , când vor veni asupra ta , îndrăzneşte că nu vei obosi . Că se vor depărta de la tine degrabă . Fiindcă nu voiesc nelegiuiţii să te vadă luând cununa în lupta cu ei prin rugăciune . Pe lângă aceasta vor fugi , biruiţi de rugăciune , ca de foc .

  62) Agoniseşte toată bărbăţia şi vei avea pe Dumnezeu ca învăţător al rugăciunii ⁹²⁹  .

  63)  Nu e cu putinţă a învăţa să vezi prin cuvânt . Ci vederea ţine de fire . Nici frumuseţea rugăciunii nu se cunoaşte prin învăţătura altuia . Căci ea are de la sine învăţător pe Dumnezeu ,  Care învaţă pe om conştiinţa şi dă celui ce cere rugăciunea  ⁹³⁰ şi binecuvântează anii celor drepţi . Amin

                                                                                      

  927. Nu te lăsa ispitit să rezolvi probleme necesare , sau chiar să cugeţi  la lucruri duhovniceşti în vremea rugăciunii . Aceasta înseamnă să te laşi furat de la rugăciune . Aceasta nu stă în contrazicere cu aducerea raţiunilor cunoscute ale lui Dumnezeu , odată cu mulţumirea pentru ele ; nici cu amintirea recunoscătoare a ceea ce a făcut Dumnezeu pentru tine şi pentru lume .

  928. Ed. 1970 : * Cei ce cântă mai repede fac aceasta ca să nu fie furaţi de alte gânduri ; Cei ce cântă mai rar , ca să nu spună cum nu trebuie cuvintele , din lipsă de învăţătură . Dar tuturor cea mai bună le e măsura şi în privinţa timpului *.

  929. * Nu are nevoie , zice , de dascăl în rugăciune , ci de râvna sa proprie , pentru care însuşi Dumnezeu i Se face Dascăl . Căci pe cel ce se roagă după lege şi cu râvnă , Dumnezeu îl învaţă prin iluminare şi-i face mintea neclintită şi-l izbăveşte de robie * . Alta , a sfântului Maxim : * Cel ce iubeşte pe Dumnezeu cu adevărat se roagă neîmprăştiat . Cel ce se roagă neîmprăştiat lui Dumnezeu iubeşte pe Dumnezeu . Nu se roagă neîmprăştiat cel ce are  sufletul alipit de cele pământeşti . Deci nu iubeşte pe Dumnezeu cel ce are mintea legată de cele  omeneşti prin împătimire * .

  930. * Dumnezeu dă celui ce cere rugăciunea * Nu se poate şti cine începe mai întâi : cel ce se roagă sau Dumnezeu care dă puterea să se roage , celui ce se roagă .