În urma deciziilor luate de guvern şi aprobării acestora de către
parlament , apoi semnate şi parafate de către preşedintele în funcţie Werner
Klaus Johannis mă aşteptam să producă un val masiv de nemulţumiri şi de proteste
spontane în toată ţara . Se pare că
singurele proteste şi comentarii
au fost ale celor de la televiziunea Antena 3 Radu Tudor şi a lui Badea la
emisiunea lui de noapte .Conentariile pertinente ale lui Radu Tudor au fost
legate de salariile şi pensiile populaţiei .Da
se puteau tripla aceste salarii şi aduse la valoarea celor din UE ale
demnitarilor , în condiţiile în care preţul produselor ar fi fost ca cel din UE
dar şi al salariilor şi pensiilor , mai mult cota de impozitare de 24% este cea
mai mare din UE în situaţia în care România
a trecut pe plus şi în care la bugetul statului a început să se
colecteze tot mai mult . Dar ce au gândit aleşii noştri ? Noi ( adică ei ) să
trăim bine , restul mai vedem . Cel care în campania electorală spunea ”punct
şi de la capăt ” se pare că a pus doar
punct la noi şi la ei au luat-o de la capăt cu furatul banilor publici
votându-şi legi ce le permit să facă ori ce măgării . În tot acest timp
poporul naiv şi credul se ceartă , se înjură ,online dar şi în direct pe opţiunile lor politice care de fapt sunt un
amalgan de gunoie , hoţi , lichele , puşlamale şi beţivi . ” Ţara lucrului bine făcut ” , se traduce
acum în urma măririlor de salarii ale demnitarilor în ţara şmecherilor bine plătiţi
miercuri, 29 iulie 2015
duminică, 5 iulie 2015
Procurorii ar trebui sa se autosesizeze din oficiu
Trăiesc într-o ţară în care hoţia , minciuna , curvia sunt
la ele acasă , ba mai mult au ajuns la putere . Asist cum un preşedinte ajuns
fraudulos şi prin spălare de bani la putere Klaus Werner Iohannis îi cere premierului Victor Ponta să
demisioneze deoarece a făcut fals în înscrisuri
, faptă ne validată încă de nici un judecător . Fostul preşedinte Traian
Băsescu spune cu subiect şi predicat că toate ,absolut toate partidele au
folosit bani negri în campaniile lor
indiferent de alegeri , prezidenţiale , parlamentare sau locale .Ceea ce
înseamnă implicit că inclusiv el dar şi Johanis a ajuns fraudulos la putere şi
că sunt penali . Procurori ar trebui să
se autosesizeze din oficiu ,iar cel care trebuie să demisioneze fără altă intervenţie este preşedintele Klaus Werner Iohannis , nu Ponta . Dar cum noi trăim într-o aberaţie
totală vom asista în zilele următoare la
demiterea premierului .
joi, 18 iunie 2015
Failed to load library ” dxva2.dl”
Cei
care au încă Windows XP şi au instalat Skayp au constatat că primesc un mesaj
de eoare de genul acesta
Nu
intra în panică este vorba de o ne corelare a regiștrilor la versiunile noi . Tot ce este de făcut este
să intri la adresa : http://www.dll-files.com/dllindex/dll-files.shtml?dxva2 şi să descarci aplicaţia
dar şi arhiva de aici : By downloading
this dll files sau direct din pagina primă , apoi să dezarhivezi şi
să deschizi Program File din :C
unde să copiezi ce este în folder
Instalezi
aplicatia ce ai descarcato : dffsetup-dxva2
Rulezi
aceasta aplicaţie şi ea va completa şi regiştri eventual care au eroare .Poţi indica şi calea către
folderul unde ai : dxva2.dl , copiind pus şi
simplu numele folcedului şi apoi făci
Paste în casetă , dând clic pe ” Instal
DLL Files ” apoi pe Search DLL –Files.Com
va scrie regiştri . Apoi restart şi gata .
Daca numai vei copia si
vei da Paste în folderul Skype
a fisierului dxva2.dl fără
a face şi scrierea registrilor cu
aplicaţia de mai sus , Skype va
funcţiona , dar de fiecare dată când vei porni calculatorul îţi va apărea
totuşi acea casetă buclucaşă .
luni, 15 iunie 2015
Anunţ imobiliar
Persoană fizică vând
casă în centrul oraşului cu toate utilităţile la cheie In suprafaţă de
folosinţa medie la un preţ fixat de mai multe instituţii dar şi firme private cum ar fi : Notar , firmă de eliberare a certificatului
energetic , bancă si nu în ultimul rând statul (unde drept să îţi spun nu
cunosc exact câţi sunt cei care trebuie să beneficieze de pe urma acestei tranzacţii imobiliare , a
şi era să uit de cel mai important
beneficiar agenţia imobiliară care se ocupă de vânzarea imobilului meu ) .
Stimate cumpărător aşa cum am arătat preţul este negociabil , numai că
negocierea o voi face cu acceptul celor implicaţi in fixarea preţului dacă
aceştia din faţă sunt de acord să
renunţe la pretenţii ceea ce mă îndoiesc . Despre casă nu are rost să îţi spun
cum arată important este ca tu să accepţi să participi la încărcarea conturilor
celor mai sus menţionaţi sau măcar în parte a lor respectiv a statului şi a
notarului deoarece ţin să te anunţ că nici tu nu eşti trecut cu vederea în
cazul că vei încheia tranzacţia de
vânzare – cumpărare şi va trebui să plăteşti taxe şi impozite stabilite de
aceste instituţii de altfel legale şi normale într-un stat european precum
România . Dacă însă te vei afla în dubla
calitate şi de cumpărător şi de vânzător atunci eşti exact vaca bună de
muls ca şi mine şi ca mulţi alţii din această ţară . In concluzie ce rost mai
are să îţi spun cum arată casa ,ce dotări are ,cum este poziţionată , dacă este
singură în curte sau mai mulţi că acestea nu au nicio importanţă . Importante
sunt taxele ce trebuie plătite
instituţiilor mai sus implicate in vânzare –cumpărarea .
Cât să cer eu pe o casă ca să am valoarea ei reală şi să nu
pierd plătind toate taxele , decât să
măresc preţul casei , aşa s-a ajuns la
preţurile umflate din prezent ?
vineri, 12 iunie 2015
Cine sunt adevăraţi golani şi curve
1. Atribuţia legislativă
1 – constă în activitatea de elaborare şi
emitere a legilor. Termenul„lege” este utilizat, în acest context, în
accepţiunea lui restrânsă, de act
normativ emis de Parlament, cu cea mai mare forţă juridică, ce
cuprinde reguli generale de conduită, formulate în abstract, impersonale, cu caracter
general, obligatorii, a căror respectare, la nevoie, poate fi impusă prin forţa
de constrângere a statului
2 .2. Atribuţii privind organizarea
internă şi a activităţii Parlamentului – referitoare la:validarea mandatelor
deputaţilor şi senatorilor, alegerea şi constituirea propriilor organe de
conducere, adoptarea propriilor regulamente de organizare şi funcţionare,
aprobarea bugetului propriu etc.3. Stabilirea direcţiilor generale ale
activităţii sociale, economice, culturale, statale şi juridice-în baza competenţei generale de care se bucură ca
organ reprezentativ suprem, parlamentul stabileşte liniile
principale ale dezvoltării societăţii şi ale naţiunii române, prin
intermediul legilor adoptate, legi pe care Guvernul are obligaţia de a le pune
în executare. Parlamentul reglementează, prin intermediul legilor, domenii
importante şi foarte importante, precum:
bugetul naţional, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi
cetăţeanului, alegeri, instituţiile fundamentale ale statului, organizarea forţelor
armate, apărarea şi siguranţa naţională, sistemul general al impozitelor şi
taxelor,regimul general al infracţiunilor etc.4. Atribuţii exercitate în
legătură cu alte autorităţi publice – se referă, în principal, la alegerea,
numirea sau destituirea din funcţie a unor funcţionari şi demnitari
publici:Parlamentul îl poate suspenda din funcţie pe Preşedintele României
(art. 95 din Constituţie); hotărăşte punerea sub acuzare a Preşedintelui
Republicii pentru săvârşirea infracţiunii de înaltă trădare (art. 96); acordă
votul de încredere Guvernului şi programului general de guvernare a acestuia
(art. 103); poate retrage încrederea acordată Guvernului,ceea ce echivalează cu
demiterea acestuia (art. 113); numirea în funcţie a Avocatului Poporului, a
şefilor serviciilor de informaţii, a consilierilor de conturi din cadrul Curţii
de Conturi (art. 140 alin. 4); fiecare cameră a Parlamentului
numeşte câte trei judecători ai Curţii Constituţionale; Senatul numeşte pe
cei doi reprezentanţi ai societăţii civile din
cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie (art. 133 alin. 2 lit. b); Senatul validează în funcţie pe cei 14
membrii ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aleşi de către adunările generale
ale magistraţilor (art. 133 alin. 2 lit. a) etc.5. Atribuţii de control parlamentar.
Funcţia de control decurge din calitatea Parlamentului de organ
reprezentativ suprem şi de unică autoritate legislativă, având ca suport
teoretic, principiul separaţiei puterilor în stat
3. Controlul este necesar, deplin şi
diferenţiat .Modalităţile de control parlamentar sunt:-controlul exercitat prin intermediul comisiilor parlamentare-controlul exercitat prin intermediul dărilor de
seamă, a mesajelor, rapoartelor, programelor (de exemplu,
audierea rapoartelor prezentate în faţa Parlamentului de Curtea de Conturi,
Avocatul Poporului etc.)-controlul exercitat
asupra activităţii Preşedintelui republicii şi a membrilor guvernului
(control politic)-dreptul deputaţilor şi al
senatorilor de a cere informaţii necesare-controlul exercitat prin rezolvarea petiţiilor
cetăţenilor -controlul exercitat prin intermediul Avocatului Poporului6.
Atribuţii în domeniul politicii externe – Parlamentul ratifică sau denunţă
tratatele şi celelalte acte internaţionale negociate de Guvern şi semnate de
Preşedintele Republicii,la care România devine parte; declararea stării de
război, decizia de începere sau încetare a ostilităţilor militare; participă la
structurile parlamentare internaţionale ] Deci are o grămadă de treabă de făcut în interesul poporului şi a
naţiunii care i-a trimis acolo în
parlament prin vot .Ori ei ce fac de fapt , sau împărţit în tabere numite
partide , şi mai mult au făcut alianţe care mai de care mai ciudate în final
obţinându-de aşa numita putere şi opoziţie care de fapt ar trebui să lucreze şi să conlucreze împreună
şi chiar dimpreună la adoptarea legilor în aşa fel încât ele să fie în folosul
tuturor cetăţenilor ţării .Ori ce să vezi ei de fapt lucrează în interesul unor
grupări mafiote care au jefuit şi jefuiesc ţara sub oblăduirea acestor
parlamente vremelnice de 25 de ani în
bună înţelegere între ei .Mai mult când e vorba să îşi voteze măriri de
salarii , indemnizaţii şi alte beneficii cum ar fi pensii speciale se unesc
într-un cuget şi simţiri uitând că sunt unii la putere , alţi în opoziţie . De
aici se naşte întrebarea mea ? Oare noi poporul de rând contăm pentru ei ? Oare
ei într-adevăr lucrează pentru noi ? Oare mai merită ei să fie votaţi vreodată
? Oare ei nu trebuie să răspundă cumva ? Şi iată am ajuns la alt punct fierbinte
al parlamentului .Când a fost vorba să voteze legea răspunderii magistraţilor toţi sau aproape toţi au fost
împotriva acestei legi , mai pe înţelesul tuturor de ce să plătească un magistrat
care dă o decizie de condamnare eronată din banii lui când poate plăti poporul
în ansamblul lui . Şi iar mă întreb ? Mai merită aceştia votul nostru ? Cine
sunt adevăraţi golani şi curve ? Nu cumva tocmai cei pe care i-am trimis să
facă în numele nostru legi bune şi coerente ?
sâmbătă, 30 mai 2015
Pentru iubitorii de carte religioasa ,dar și pentru cei care vor sa afle câte ceva din minunata carte Scara a prealuminatului Ava Ioan Scărarul am nevoit la copierea CuvântuluiXXVIII, cuvânt de învățătură la rugăciune cu bunăvoința lui Dumnezeu Tatăl și a Sfântului Duh . .Voi mai publica pe pagina mea cuvinte din cartea Scara ,dar pentru cei care o doresc în integralitatea ei o pot achiziționa fie din librăriile ortodoxe fie de la alte librarii sau chiar de internet
CUVÂNTUL XXVIII
Despre fericita rugăciune , sfinţita
mică
a tuturor virtuţilor ; şi despre
înfăţişarea
văzută şi gândită în vremea
rugăciunii
1) Rugăciunea este , după însuşirea ei ,
însoţirea şi unirea omului şi a lui Dumnezeu ; iar după lucrare , susţinătoarea
lumii. Este împăcare a lui Dumnezeu ; maica lacrimilor lumii şi fiica lor ;
ispăşirea păcatelor , pod de trecere peste ispite , peretele din mijloc în faţa
necazurilor ; zdrobirea războaielor , lucrarea îngerilor , hrana tuturor
fiinţelor netrupeşti , veselia ce va să vie , lucrarea fără margine , izvorul
virtuţilor , pricinuitoarea harismelor ( a darurilor ) , sporirea nevăzută ,
hrana sufletului , luminarea minţii , securea deznădejdii , dovedirea nădejdii
, risipirea întristării , bogăţia călugărilor , visteria sihaştrilor ,
micşorarea mâniei , oglinda înaintării , arătarea măsurilor , vădirea stării
dinăuntru , descoperirea celor viitoare , semnul slavei . Rugăciunea este celui
ce se roagă cu adevărat tribunal , dreptar şi scaun de judecată al Domnului ,
înaintea Judecăţii viitoare .
2) Ridicându-ne în picioare , să ascultăm pe
această împărăteasă a virtuţilor
strigând cu glas înalt către noi : * Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi
împovăraţi şi eu vă voi odihni pe voi . Luaţi jugul meu asupra voastră şi veţi
avea odihnă şi vindecare rănilor voastre . Că jugul meu este blând * (Mat.11,
29) şi tămăduitor al unor mari greşeli 890.
3) Cei ce pornim ca să ne înfăţişăm înaintea
Împăratului şi să vorbim cu El , să nu facem drumul nepregătiţi , ca nu cumva
văzându-ne de departe să nu avem arme şi haine cuvenite înfăţişării înaintea
Lui , să poruncească slujitorilor şi dregătorilor Lui să ne lege şi să ne
arunce departe de la faţa Lui , iar cererile noastre să le rupă şi să ni le
azvârle în faţă .
4) Când porneşti să te înfăţişezi înaintea
Domnului să-ţi fie haina sufletului ţesută întreagă din firele , mai bine zis
din zalele nepomeniri răului . Căci de nu , cu nimic nu te vei folosi . Să-ţi
fie ţesătura cereri tale simplă , neîmpestriţată în chip felurit . Căci cu un
singur cuvânt , vameşul şi fiul risipitor l-au împăcat pe Dumnezeu cu ei .
5) Una este înfăţişarea celor ce se roagă ,
dar în acelaşi timp , felurită şi deosebită . Unii se înfăţişează ca unui
Prieten şi Stăpân , aducând - I Lauda şi cererea pentru alţii şi nu pentru ei .
Alţii vin să ceară bogăţie şi slavă şi
îndrăzneală mai multă ; alţii să se roage să fie desăvârşit izbăviţi de
duşmanii lor . Unii cer să capete o oarecare dregătorie ; alţii desăvârşita
scăpare de vreo datorie ; alţii , eliberarea din închisoare ; alţii iertarea de
niscai vinovăţii .
889. Ea e scufundată
în abisul Celui Unu , şi umplută de infinitatea Lui .
890. În aceste rânduri se identifică rugăciunea cu Isus însăşi
. Aceasta se explică din faptul că rugăciunea este *însoţire * (ανάμειξη – amestecare ) atât de deplină a sufletului cu Dumnezeu , că nu se mai
poate deosebi în ea lucrarea omului , de lucrarea lui Dumnezeu , nici subiectul
omenesc , de subiectul dumnezeiesc . Aceasta desigur când rugăciunea e
concentrată întreagă spre Dumnezeu , cu uitarea tuturor celorlalte gânduri
.Căci ori ce gând fiind numai al nostru , sau al nostru şi al celui rău , ne
desparte de Dumnezeu .Isus se roagă în rugăciunea noastră şi noi ne rugăm în
rugăciunea Lui .Sau mai precis , Duhul lui Dumnezeu , ca într-un adăpost
liniştitor .În rugăciune pe de o parte vorbim cu Dumnezeu , pe de alta Dumnezeu
vorbeşte în noi cu El însuşi .Prin ce cerem şi primim, sau avem în acelaşi timp
darul şi puterea lui Dumnezeu .Aici îşi arată eficienţa concretă faptul că
Dumnezeu este Tată şi Fiu ,sau Duh Sfânt ; sau Fiu făcut om şi având unit cu
sine pe Duhul Sfânt ; Fiu unit prin întrupare cu noi şi având în Sine ca om şi
deci şi noi în unire cu El pe Duhul Sfânt.
6) Înainte de toate să punem pe hârtia rugăciunii noastre o
mulţumire sinceră . În al doilea rând , mărturisirea şi zdrobirea sufletului
întru multă simţire . Apoi să facem cunoscut Împăratului toată cererea noastră
. Chipul mai înainte arătat al rugăciunii noastre e cel bun , precum s-a spus
unui frate oarecare de către Îngerul Domnului .
7) Dacă te-ai făcut vreodată vinovat faţă de judecătorul văzut , nu vei
avea nevoie de alt chip în înfăţişarea rugăciunii tale , iar dacă nu te-ai înfăţişat
nici tu vreodată şi n-ai văzut nici pe alţii cercetaţi , învaţă această din
rugăciunea celor bolnavi în faţa doctorilor , când e să li se taie şi să li se
ardă o rană .
8) Nu face pe deşteptul în cuvintele
rugăciunii tale ! Căci gânguritul simplu şi nemeşteşugit al copiilor a
înduioşat pe Tatăl lor cel din ceruri 891.
9) Nu te opri la vorbărie , ca nu cumva prin
căutarea cuvintelor să ţi se împrăştie mintea . Un cuvânt al vameşului a făcut
pe Dumnezeu îndurător şi un cuvânt spus cu credinţă a mântuit pe tâlhar . Multa
vorbire în rugăciune pricinuieşte minţii năluciri şi împrăştiere . Iar un
singur cuvânt o adună .
10) Când simţi dulceaţa sau străpungere în
rugăciune , rămâi în aceea stare . Căci
atunci se află cu noi păzitorul care se roagă împreună cu noi 892 .
11) Nu fi îndrăzneţ , chiar dacă ai dobândit
curăţia . Mai degrabă apropie-te întru multă smerită cugetare şi mai multă
îndrăznire vei avea 893 .
12) Chiar de ai urca toată scara virtuţilor ,
roagă-te pentru iertarea păcatelor , auzind pe Pavel care strigă că dintre ce păcătoşi * cel
dintâi sunt eu * ( I Tim.I, 15)
13) Îndulcesc bucatele , undelemnul şi sarea
;înaripează rugăciunea , smerenia şi lacrima .
14) De te vei îmbrăca în toată blândeţea şi
nemânierea , nu te vei obosi mult ca să
slobozeşti mintea ta din robie 894
.
15) Până ce n-am dobândit rugăciunea vădită ,
ne asemănăm celor ce deprind pruncii la început să umble . 895.
16) Luptă
să ridici , mai bine zis să închizi cugetarea în cuvintele rugăciunii ,
iar dacă , slăbind pentru pruncia ei , cade , ridic-o iarăşi .Căci e proprie
minţii nestatornicia dar e propriu lui Dumnezeu s-o poată statornici 896
.
17) De
ai dobândit nevoinţa neîntreruptă , va
veni în tine Cel ce , închizând între ţărmuri marea minţii îi spune în
rugăciune ; vino până aici şi să nu treci de aici 897 .
891.* Nu trebuie să
se facă vorbărie , sau să se spună deodată multe în rugăciune .Ci şa se spună un singur lucru
, sau aceleaşi lucruri de mai multe ori
*. La Veniamin Costache se mai dă şi cap. 61 din Diadoh , Fil.rom.I, p. 358-359
.
892. Îngerul păzitor
sau Sfântul Duh .
893. E
cunoscută * Îndrăznirea sfinţilor în rugăciune . Dar ea e deosebită de
îndrăznirea obraznică . Ea e îndrăznirea încrederii în iubirea lui Dumnezeu .
894. Din robia gândurilor
895. * Căci precum
cei ce deprind pe prunci , când aceştia înaintează puţin şi cad , îi ridică
iarăşi şi-i învaţă să păşească mai mult , aşa şi noi îndreptăm mintea noastră care în rugăciune cade din aţintirea
la Dumnezeu şi o ridicăm iarăşi , până ajunge de nu mai cade *.
896. Dumnezeu o
fixează în Sine , pentru că îi deschide infinitatea Sa minunată , în care
mintea are totul .
897. Dumnezeu închide
marea minţii între ţărmurile sale , căci nu o lasă să vagabondeze , zbuciumându-se
în tot felul de alte gânduri .Dar între aceste ţărmuri îşi află ea adâncimea
nesfârşită . Dacă trece peste ele , apele în care se mişcă îşi pierd adâncimea
.
18) Nu poate fi legat duhul . Dar unde e Ziditorul duhului , toate se supun lui 898
.
19) Dacă ai vedea vreodată Soarele , cum se
cuvine , ai putea să şi vorbeşti cu El , după cuviinţă . Iar de nu , cum poţi
să te apropii de El în chip nemincinos ,
odată ce nu-l vezi ? 899.
20) Începutul rugăciunii alungă , printr-un
singur gând ,
atacurile , de la începuturile lor ; la mijlocul ei , cugetarea se
statorniceşte în cele spuse şi gândite ; iar desăvârşirea ei este răpirea la
Dumnezeu 900.
21) Alta este bucuria ce se naşte din
rugăciune în cei ce petrec în obşte şi alta , cea care se iveşte în cei ce se
roagă îndeletnicindu-se cu liniştea . Cea dintâi e amestecată poate cu închipuiri ; cea de a doua se umple întreagă de smerita cugetare .
22) De
deprinzi mintea sa nu se depărteze
niciodată , îţi va fi aproape chiar şi când te afli la masă . Iar dacă
rătăceşte neîmpiedicată , nu va putea să rămână niciodată lângă tine .
23) Marele lucrător al marii şi desăvârşitei
rugăciuni zice : * Voiesc să spun cinci cuvinte cu mintea mea * şi cele
următoare ( I Cor .14,19). Celor mai prunci cu duhul acest lucru le este străin
. De aceea noi , ca nişte nedesăvârşiţi , căutăm felurimea şi cantitatea în
rugăciune . Dar felul al doilea e pricinuitor al celui dintâi 901 . Căci se spune : * Dă rugăciune curată celui ce se roagă * fără
pregetare în chip întinat şi cu osteneală .
24) Altceva este întinăciunea rugăciunii şi
altceva e pieirea ei ; şi altceva furarea şi alceva prihănirea ei .
Întinăciunea ei este a sta înaintea lui Dumnezeu şi a năluci gânduri necuvenite
; pieirea este a se robi de griji nefolositoare . Furarea este
împrăştierea cugetării pe nesimţite ;
prihănirea este un atac oarecare ce se apropie de noi .
25) De nu suntem singuri în vremea stării la rugăciune , să dăm un chip lăuntric
acestei
898. Duhul nu e ca
obiectele materiale , care se mişcă după aceleaşi legi rămânând în structura
lor finită
899. * Dumnezeu nu e
ca obiectele materiale , care se mişcă după aceleaşi legi rămânând în structura
lor finită . Duhul e libertatea şi putinţă de a porni în ori ce direcţie . Dar
Creatorul duhului suprem , în Care se poate mişca în toată libertatea şi Care
susţine toată libertatea , căci în El sunt toate şi El este izvorul a toată
libertatea . Şi fiindcă numai în El sunt toate , toate se mişcă în El ; şi mai
ales , duhul omului care L-a găsit rămâne în El şi în El şi-a găsit izvorul
libertăţii depline .
900. La început
rugăciunea şi mintea alungă chipurile
ispititoare prin singurul gând de a
se ruga lui Dumnezeu ; după aceea se gândeşte la grija lui Dumnezeu
pentru noi , sau la conţinutul cuvintelor rugăciunii , la vârful ei uită şi de
acestea şi e răpită la Dumnezeu însuşi ca subiect iubitor infinit şi
atotcuprinzător .
901. * Osteneala
trupească este foarte folositoare celor începători şi nedesăvârşiţi în vârsta
duhovnicească . Celor desăvârşiţi le este de prisos ca unora ce le ajunge să
lucreze numai cu mintea şi cu partea fără formă
a sufletului . Cei prunci ( duhovniceşte n.tr.) au nevoie de metanii şi
de îndelungată întindere a mâinilor şi de starea în picioare de toată noaptea
şi de altele , ca să se obişnuiască mintea la rugăciune împreună cu trupul .Iar
celor desăvârşiţi , le ajunge lucrarea minţii , ca unora ce au dobândit
rugăciunea neîncetată şi necontenită , deşi la înfăţişare nu sunt văzuţi de noi
făcând aceasta * . La început trebuie să ne obosim săvârşind gesturi trupeşti
ale rugăciunii ; metanii , întinderea mâinilor spre cer , rostirea cuvintelor .
Acestea atrag şi mintea mai mult la rugăciune şi întăresc simţirea ei de
rugăciune , până ce ea , obişnuindu-se , poate să săvârşească şi singură
rugăciunea cu luare aminte , nefurată de gânduri . Nu numai sufletul înrâureşte
trupul , ci şi invers . Căci în oricare măsură chiar la gesturile ce par foarte
trupeşti , participă şi sufletul . Odată cu mâinile întinse spre cer , se
întinde şi mintea ; odată cu plecarea trupului în metanii , se pleacă şi mintea
în faţa lui Dumnezeu .
Stări la rugăciune ,
să dăm un chip lăuntric acestei stării la rugăciune , să dăm un chip lăuntric
acestei stări . Iar de nu sunt de faţa slujitorii laudelor , să dăm şi
înfăţişării din afară chipul rugăciunii .Căci în cei nedesăvârşiţi , de multe
ori mintea ia chip comun cu cel al trupului .
26) Toţi , dar nu mai mult cei ce se duc la
Împăratul ca să primească iertarea datoriilor , au nevoie de o zdrobire
negrăită .
27) De ne aflăm încă în închisoare , să urmăm
lui Petru şi *să ne încingem cu şorţul * ascultării , să ne dezbrăcăm de
nevoile noastre şi să ne apropiem , goi de acestea , de Domnul în rugăciune (
sunt îmbinate Ioan 21,18 şi Faptele 12, 8. n.tr.) , cerând să se facă numai voia Lui
.Şi atunci vei primi pe Dumnezeu de cârmaci al sufletului tău , ca să te cârmuiască
fără primejdie .
28) Sculându-te din iubirea de lume şi de
plăceri aruncă grijile . Dezbracă-te de gânduri , leapădă-te de trup . Căci
rugăciunea nu e nimic altceva decât
înstrăinarea de lumea văzută şi nevăzută . * Căci ce-mi este mie în cer
? * (Ps.72,24) . Nimic .„ Şi ce am viot de la Tine pe pământ ? „ (Ibid.) .
Nimic , decât să mă lipesc de tine neîmprăştiat în rugăciune . Unii doresc
bogăţie , alţii slavă , alţii agoniseală . ( Iar dorul meu este să mă lipesc de
Tine , să+mi pun în Tine nădejdea ( nepătimirii mele ) Ps. 72,27)
.
29) Credinţa înaripează rugăciunea . Căci
fără ea nu se poate zbura la cer .
30) Cei împătimiţi să cerem cu stăruinţă pe
Domnul . Căci toţi cei neîmpătimiţi au înaintat la nepătimire din împătimire 902.
31)Deşi judecătorul nu se teme de Dumnezeu ca
Dumnezeu , dar pentru că sufletul din el , văduvit prin păcat şi cădere , îi pricinuieşte
supărări , îi face dreptate împotriva duşmanului lui , trupul şi a duhurilor
care-l războiesc ( Lc. 18.5) 903 .
32) Pe cei recunoscători , Bunul nostru
Chivernisitor îi atrage prin împlinirea grabnică a cererii , spre dragostea Lui
; dar sufletele nerecunoscătoare ale câinilor le face să şadă , din foamete şi
din setea după împlinirea cererii lor , lângă El prin rugăciune . Căci
câinele nerecunoscător , îndată ce
primeşte pâinea , se depărtează de la
cel ce i-a dat-o 904 .
33) Nu
zice că zăbovind mult timp în rugăciune
, n-ai dobândit nimic , căci iată ai şi dobândit . Căci ce bine mai înalt este acela de
a fi fost lipit de El şi de a fi stăruit neîntrerupt î unirea cu El ? 905.
902.Numai în Dumnezeu
cel netătimitor , cel desăvârşit liber ,
putem avea şi noi nepătimirea , sau libertatea deplină de ori ce robie a
păcatului , a pornirilor păcătoase .
903. Sufletul în
greceşte e feminin ( Ψυχή ),
deci poate fi asemănat cu o văduvă . Trupul e ambigen , deci la singular e masculin . Sufletul
devenit văduv prin păcat , căci a fost părăsit de Dumnezeu , adevăratul bărbat
, e mereu nedreptăţit de trup .
904* Din icomomie Dumnezeu nu
dăruieşte repede celor ce cer darurile
.Căci primindu-le , aceştia uită îndată pe Cel ce le-a dat * A mâncat Iacob *
şi cele următoare (Ps. 78,7) ; şi :* A şezut
poporul să mănânce şi să bea şi s+a sculat să joace ( )Ieş.6,1 ) .
Cuvântul despre rugăciune al Scărarului
e aspru şi concret , ca toată scrierea lui . Nu e o frumoasă descriere a stării de răpire în frumuseţile negrăite ale lui Dumnezeu .
905. A sfântului Isaac : * De
ceri lui Dumnezeu un lucru si te
supune la multă răbdare , întrucât nu te
ascultă repede , nu te întrista . Căci nu eşti tu mai înţelept ca Dumnezeu . Aceasta ţi se întâmplă fie pentru că eşti nevrednic să primeşti ceea
ce ceri , fie pentru că n-ai ajuns la măsura de a primi darul ce-l ceri .Căci
nu trebuie să te întinzi la măsuri mai
înainte de vreme , ca să nu fie
dispreţuit darul lui Dumnezeu
prin repeziciunea cu care –ai
primit . Căci tot ce dobândeşte uşor se
şi pierde repede , iar tot lucrul aflat
cu osteneală se şi păzeşte uşor cu multă străjuire *.
34) Nu te teme cel osândit de executarea
pedepsei lui , atâta cât se teme ce îngrijeşte de rugăciune , de starea la
rugăciune . De aceea , de este
cineva înţelept şi ager la minte , poate lepăda gândindu-se la ea , toată defăimarea şi
mânia şi grija şi ocupaţia
şi necazul şi săturarea şi gândul
şi ispita 906.
35) Pregăteşte-te pentru rugăciunea neîncetată
din suflet spre ridicarea la rugăciune
şi vei înainta degrabă 907
.
36) Am văzut pe unii care străluceau în
ascultare şi se îngrijeau cu toată
puterea de pomenirea lui Dumnezeu
cu mintea , ridicându-se la rugăciune
dintr-odată şi înălţându-se deasupra minţii lor degrabă şi vărsând şiroaie de lacrimii 908
. Căci se pregătiseră prin cuvioasa
ascultare .
37) Cântării împreună îi urmează robiri şi împrăştieri , dar nu se
întâmplă aceasta cu rugăciunea cântată
de unul singur 909. Căci pe aceasta o războieşte lenea pe când
celei dintâi îi ajută râvna .
38) Iubirea ostaşului faţa de împărat o arată războiul ; iubirea călugărului faţa
de Dumnezeu o arată vremea rugăciunii şi starea la rugăciune . Starea ta
lăuntrică ţi-o arată rugăciunea .Căci teologii ( cuvântătorii de Dumnezeu n.tr.) au socotit-o pe aceasta oglinda
călugărului .
39) Cel ce se îndeletniceşte cu vreun lucru ,
dacă venind ceasul rugăciunii continuă
să se ocupe cu el , e de batjocura dracilor . Căci scopul furilor e să fure rugăciunea , ceas de ceas , de la
noi .
40) Nu refuza , când ţi se cere să te rogi
pentru un suflet , chiar dacă n-ai
dobândit rugăciunea . Căci credinţa
celui ce o cere pe aceasta a mântuit
de multe ori pe cel ce se roagă cu zdrobire de inimă 910 . Nu te înălţa dacă te-ai rugat
pentru altul şi ai fost ascultat .Căci credinţa lui a lucrat şi a izbutit 911
.
41) Oricărui copil i se cere de învăţător în
fiecare zi neîncetat să spună ceea ce a învăţat
de la el . Oricărei minţi i se cere cu dreptate în fiecare rugăciune
puterea ce a primit- de la Dumnezeu . 912 .
906. Aceasta
înseamnă a te ruga neîncetat .
907 . E rugăciunea
neîncetată cea care se deapănă în minte
. Dar deosebită de ea e ridicarea ,sau
starea sărbătorească la rugăciune . Scărarul face în acest *
Cuvânt * mereu deosebirea între ele . Ridicarea sau starea la rugăciune e ca Liturghia de Duminică , faţă de
rugăciunile şi slujbele de toate zilele .
908. Rugăciunea neîncetată
se face ţinând neîncetat pomenirea lui Dumnezeu în minte . Dar starea sau
ridicarea la rugăciune este ridicarea
chiar peste minte , este uitarea e sine a omului şi răpirea la Dumnezeu
, în desăvârşita iubire se El .
909. Ed. 1970 : *
Adică celei de unul singur * P.G. : * Cea care în deosebi , precum am cunoscut
eu din cercare , e războită de mii de patimi *.
910. Nu numai pentru
cel care se roagă câştigă , ci şi noi câştigăm di aceasta ; încrederea aceluia
în rugăciunea noastră ne obligă şi ne dă putere să fim vrednici de ea .
911. Credinţa celui
pentru care ne rugăm lucrează şi în rugăciunea
noastră pentru el . Credinţa nu
lucrează numai în cel ce o are ci se comunică şi altora , ca în vasele
comunicante . Preotul slujitor câştigă şi el
din credinţa credincioşilor , a
membrilor preoţiei generale .
912. Chiar în timpul
rugăciunii ni se dă de la Dumnezeu puterea rugăciunii . Ni se dă ca să arătăm
lui Dumnezeu că o folosim . El vrea să se roage cu noi şi în noi . Să ne
asociem Lui în această rugăciune , făcând-o rugăciunea noastră . Să nu lăsăm pe
Dumnezeu să lucreze fără efect asupra noastră .
42) Când te rogi cu trevzie , eşti
mai repede împins spre mânie . Căci acesta este scopul vrăjmaşilor 913
. Să împlinim toată virtutea , dar mai mult rugăciunea , cu multă simţire . Dar
sufletul se roagă întru simţire , când se ridică mai presus de mânie .
43)
Numai cele agonisite cu multe cereri şi în timp îndelungat ne rămân
statornice . Cel ce a câştigat pe Domnul , nu-şi mai spune sie în rugăciune
scopul ei . Căci atunci Domnul Se roagă pentru el cu suspine negrăite ( Rom.
8,26) 914 .
44) Nu primi în rugăciune nici o nălucire a
simţurilor , ca să nu suferi vreo ieşire din minţi 915
45) Încredinţarea împliniri oricărei
cereri se iveşte chiar în rugăciune . Iar încredinţarea
este izbăvirea de îndoială .
Încredinţare este vădirea neclintită a
ceea ce nu este vădit .
46) Îngrijindu-te de rugăciune , fă-te foarte
milostiv . Căci în ea călugării vor lua cele însuşite . Iar ceea ce urmează se
va spune în ceea ce urmează 916
.
47) Venind foc în inimă , a înviat rugăciunea
. Iar sculându-de aceasta şi înălţându-se la cer , s-a făcut coborârea focului
în foişorul sufletului 917 .
48) Spun unii că rugăciunea e mai mare decât
aducerea aminte de moarte .Iar eu le laud ca pe două firi ale unui unic ipostas
918 .
49) Calul încercat , cu cât înaintează , cu
atât se înfierbântă şi sporeşte în alergare . Prin alergare înţeleg cântarea şi prin cal , mintea bărbătească . Aceasta adulmecă de departe războiul şi
pregătită fiind , rămâne cu totul neliniştită .
50) Urât lucru este să răpeşti apa de la gura
însetatului . Dar mai urât este ca sufletul ce se roagă cu străpungere să se
lipsească pe sine înainte de sfârşitul acesteia , de mult dorita stare de
rugăciune .
51) Să nu sări (din rugăciune ) până nu vei
vedea focul şi apa încetând prin iconomie .Căci nu vei primi un timp ca acesta
pentru iertarea păcatelor în toată viaţa ta
919 .
913. Râvna noastră la rugăciune o întoarce
vrăjmaşul spre mânie împotriva vreo unor fraţi sau împrejurări care
neîntrerupt.
914. *Lărgită fiind mintea atunci de har şi
înaintând spre Cel ce dă celor ce se roagă
rugăciune şi însuflată fiind de El , nu se mai ocupă cu cuvintele
rugăciunilor rostite de ea . Cuvintele despre cele ce le cearcă cu lucrul le trece
cu vederea , câştigând din cantitate , calitate *.
915. * Rugându-te , zice , nu asemăna cele
dumnezeieşti cu vre-un lucru supus simţurilor , ca să cazi din dreapta judecată
*.
916. * Ţi-ai
închis inima spre facerea celor bune , voi închide şi Eu sânul odihnei
în vremea pedepsirii tale * Ed.1970 : * Cel milostiv zice , se va lua daruri
însutite în rugăciune ; iar ceea ce urmează , adică *va moşteni viaţa veşnică *
, va lua în viaţa viitoare . P.G. : Alta
: * De ce plângi rugându-te ? Căci tu văzând lacrimile săracului
, nu te milostiveşti *. Alta : *
Cum te va milui Dumnezeu ? Aripa rugăciunii e milostenie . De nu vei face aripă
rugăciunii tale , nu se va urca la cer .
Căci precum flacăra dacă nu are untdelemn se stinge , la fel
rugăciunea , dacă nu are milostenie , pire
* .
917 . *Foc
numeşte aici .dorul dumnezeiesc , care aprinzându-se în inimă, face să
se înalţe la cer ;şi ca urmare în foişorul sufletului acestuia , sau în cugetul
înălţat peste cele pământeşti . Se coboară Duhul dumnezeiesc , cum S-a coborât
şi Apostoli în chip sensibil * .
918. * Amândouă (adică rugăciunea şi
pomenirea morţii ) , fac sufletului bine şi îi insuflă străpungerea
dumnezeiască * .
919. * Să nu te
desparţi de rugăciune , până ce lacrimile de Dumnezeu mişcate şi focul
străpungerii nu se vor opri , din iconomia harului , pentru mândrie . Că nu
ştii dacă vei mai dobândi în viaţa ta vre-o astfel de stare la rugăciune , pricinuitoare a
iertării păcatelor * .
Cel ce a gustat
rugăciunea şi şi-a întinat de multe ori mintea cu un cuvânt greşit din
neatenţie 920 , stând la
rugăciune nu află , de obicei , pe Cel dorit
52) Altceva este a supraveghea mai des inima
şi altceva a conduce inima , prin minte care stăpâneşte şi aduce , ca arhiereu
, jertfe raţionale lui Hristos 921. Pe cei dintâi , cum zice unul din cei ce s-au împărtăşit de
numele de teolog ,venind focul cel sfânt şi mai presus de ceruri , îi arde pentru nedeplinătatea
curăţeniei ; pe ceilalţi îi luminează , pentru măsura desăvârşirii la care au
ajuns 922 . căci Acelaşi se numeşte foc mistuitor şi lumină
luminătoare . De aceea unii , ieşind din
rugăciune , sunt ca unii ce ies dintr-un cuptor de foc , simţind ca o uşurare
de o murdărie şi de cele materiale . Alţii sânt ca luminaţii de o lumină şi
îmbrăcaţi în veşmântul smereniei şi al veseliei .
Iar cei ce ies din rugăciune neîmpărtăşiţi
de aceste două lucrări , s rgă în chip
trupesc , ca să nu spun iudaic . Dacă un trup ce se atinge de un alt trup , se
preschimbă prin lucrarea aceluia , cum
nu se va preschimba cel ce se atinge de Trupul lui Dumnezeu cu mâini
nevinovate ? 923 .
53) Trebuie să privim la Preabunul nostru
Împărat , cum privim la împăratul de pe pământ . Căci şi acesta dăruieşte
darurile sale ostaşilor săi , uneori prin sine însuşi , alteori printr-un
prieten , alteori printr-un slujitor , şi alteori şi într-un chip neştiut .
Deci aşa ne dăruieşte şi veşmântul smereniei , potrivit nouă .
54) Precum împăratul pământesc priveşte cu
scârbă la cel ce stă în faţa lui dar şi întoarce faţa de la el şi vorbeşte cu
duşmanii stăpânului , aşa priveşte cu scârbă şi Domnul la cel ce stă înaintea
Lui în rugăciune şi primeşte gânduri necurate 924 .
55) Alungă cu arma pe câinele ce se apropie ;
şi de câte ori se obrăzniceşte din nou nu-l îngădui 925 .
56) Cere
prin plâns ; * Că cel ce cere ( astfel ) va lua şi cel ce caută va afla
şi celui ce va bate i se va deschide *(Lc. 11,10).Păzeşte rugăciunea ta , ca nu
cumva să fii jefuit din partea dreaptă 926
.
920. Ed. 1970 : *
Poate un cuvânt de laudă sau un cuvânt urât , cum socotesc *.
921. * Altceva este
a înţelege şi privi pe sine însuşi , şi altceva
a fi supraveghetor (episcop ) şi stăpânitor al patimilor , care e cu
mult mai mult decât primul lucru * . *
Mintea este conducătoare (Όταν) când călăuzeşte bine cele ale sale şi din jurul
său , sau puterile sufletului şi
simţurile trupului . Şi este arhiereu , când aduce înţelesuri curate şi
nepătate pe altarul dumnezeiesc , prin rugăciune . E propriu conducătorului să călăuzească cele dinăuntru ; şi arhiereului ,
să supravegheze necontenit şi cele din afară şi cele dinăuntru *. Ideea acestor
cuvinte e luată de la sfântul Marcul
Ascetul , Despre Botez , rom.I,p.294 . Toate raţiunile lucrurilor sunt dăruite
de Dumnezeu subiectelor create ca ele să le aducă , la rândul lor , jertfe
curate lui Dumnezeu , după ce şi le-au însuşit ; să le aducă unite cu
recunoştinţa şi lauda Lui , prin rugăciune . Aceasta e liturghia
neîncetată a minţii : luarea la cunoştinţă
a
raţiunilor celor create şi recunoaşterea obârşiei lor în Dumnezeu şi mulţumirea
pentru ele . În aceasta constă recunoaşterea .
922. Poate fi vorba de două feluri de raţiuni ale lucrurilor ce şi le
însuşeşte omul . Pe cele murdărite de pofta omului , le arde Duhul Sfânt
curăţindu-le ; pe cele curate le luminează si mai mult .
923. * Vorbeşte de sfânta Taină a Împărtăşaniei * .
924. Gândurile necurate la care ia aminte cineva în rugăciune , nu stau
prin ele însele , ci sunt ale duşmanilor lui Dumnezeu . Nu există gânduri fără
subiect care le gândeşte . Deci prin acele gânduri cel ce se roagă stă de vorbă
cu duşmanii lui Dumnezeu , care sunt subiectele acelor gânduri .
925. * Câine numeşte pe dracul care ,
printr-un pretext oarecare , fură mintea din rugăciune . Acesta trebuie alungat
cerându-se ajutor lui Dumnezeu *.
926. Să nu fii jefuit de curăţie chiar prin
fapta bună a rugăciunii . Şi aceasta ţi se poate întâmpla când , rugându-te de
exemplu pentru o femeie te gândeşti cu poftă la ea .
57) Nu căuta să mărturiseşti faptele trupeşti cu
de-amănuntul , aşa cum sunt , ca să nu te ispiteşti tu însuţi .
58) Să nu ţi se facă
ţie vremea rugăciunii , vreme sau ceas al unor cugetări trebuincioase , sau al
unor lucruri duhovniceşti . Iar de nu , vei fi jefuit de ceea ce e mai bun 927 .
59) Cel ce ţine
neîncetat toiagul rugăciunii nu se poticneşte . Şi chiar de i s-ar întâmpla
aceasta , nu va cădea de tot . Căci rugăciunea este stăpânitoare bine - credincioasă de la Dumnezeu . Folosul ei se dovedeşte prin
biruirea împiedicărilor drăceşti ce ni
se întâmplă în timpul adunărilor ( slujbelor de obşte n.tr.) . Iar rodul ei , prin
înfrângerea vrăşmaşului . * Căci întru aceasta am cunoscut că m-ai voit pe mine
, ca nu se va bucura vrăjmaşul meu de
mine - zice psalmistul – din toată inima
mea * ( Ps. 118,10) , cu gura , cu sufletul şi cu duhul . Căci * unde sunt doi
de pe urmă adunaţi , acolo e şi Dumnezeu în mijlocul lor * (Mat. 18,20).
60) Nici cele
trupeşti , nici cele duhovniceşti nu le au toţi la fel . Unora li se potriveşte
mai mult cântarea repede , altora cea mai domoală . Cel dintâi se apără de
robie , ceilalţi se luptă cu lipsa de învăţătură 928 .
61) Dacă te rogi
neîntrerupt Împăratului împotriva vrăjmaşilor tăi , când vor veni asupra ta ,
îndrăzneşte că nu vei obosi . Că se vor depărta de la tine degrabă . Fiindcă nu
voiesc nelegiuiţii să te vadă luând cununa în lupta cu ei prin rugăciune . Pe
lângă aceasta vor fugi , biruiţi de rugăciune , ca de foc .
62) Agoniseşte toată
bărbăţia şi vei avea pe Dumnezeu ca învăţător al rugăciunii 929 .
63) Nu
e cu putinţă a învăţa să vezi prin cuvânt . Ci vederea ţine de fire . Nici
frumuseţea rugăciunii nu se cunoaşte prin învăţătura altuia . Căci ea are de la
sine învăţător pe Dumnezeu , Care învaţă
pe om conştiinţa şi dă celui ce cere rugăciunea
930 şi binecuvântează anii celor drepţi . Amin
927. Nu te lăsa
ispitit să rezolvi probleme necesare , sau chiar să cugeţi la lucruri duhovniceşti în vremea rugăciunii
. Aceasta înseamnă să te laşi furat de la rugăciune . Aceasta nu stă în
contrazicere cu aducerea raţiunilor cunoscute ale lui Dumnezeu , odată cu
mulţumirea pentru ele ; nici cu amintirea recunoscătoare a ceea ce a făcut
Dumnezeu pentru tine şi pentru lume .
928. Ed. 1970 : * Cei
ce cântă mai repede fac aceasta ca să nu fie furaţi de alte gânduri ; Cei ce
cântă mai rar , ca să nu spună cum nu trebuie cuvintele , din lipsă de
învăţătură . Dar tuturor cea mai bună le e măsura şi în privinţa timpului *.
929. *
Nu are nevoie , zice , de dascăl în
rugăciune , ci de râvna sa proprie , pentru care însuşi Dumnezeu i Se face
Dascăl . Căci pe cel ce se roagă după lege şi cu râvnă , Dumnezeu îl învaţă
prin iluminare şi-i face mintea neclintită şi-l izbăveşte de robie * . Alta , a
sfântului Maxim : * Cel ce iubeşte pe Dumnezeu cu adevărat se roagă
neîmprăştiat . Cel ce se roagă neîmprăştiat lui Dumnezeu iubeşte pe Dumnezeu .
Nu se roagă neîmprăştiat cel ce are
sufletul alipit de cele pământeşti . Deci nu iubeşte pe Dumnezeu cel ce
are mintea legată de cele omeneşti prin
împătimire * .
930. * Dumnezeu dă
celui ce cere rugăciunea * Nu se poate şti cine începe mai întâi : cel ce se
roagă sau Dumnezeu care dă puterea să se roage , celui ce se roagă .
Ioan Scararul -Scara
Pentru iubitorii de carte religioasa ,dar și pentru cei care vor sa afle câte ceva din minunata carte Scara a prealuminatului Ava Ioan Scărarul am nevoit la copierea Cuvântului I cu bunăvoința lui Dumnezeu Tatăl și a Sfântului Duh . .Voi mai publica pe pagina mea cuvinte din cartea Scara ,dar pentru cei care o doresc in integralitatea ei o pot achiziționa fie din librăriile ortodoxe fie de la alte librarii sau chiar de internet
SCARA
DUMNEZEIESCULUI
URCUŞ
Cartea de faţă arată în chip limpede cea mai
bună cale , celor ce voiesc să-şi înscrie numele de bună voie în cartea vieţii .
Căci citind-o pe aceasta , o vom afla călăuzind fără rătăcire pe cei ce-i urmează şi păzindu-i nevătămaţi de nici o poticnire .Ea ne înfăţişează o
sacră întărită de la cele pământeşti la Sfintele Sfintelor şi ni-L arată pe
Dumnezeul iubirii rezemat pe vârful ei . Această scară socotesc că a văzut-o şi
Iacov cel ce a călcat peste patimi ,când se odihnea după nevoinţa lui. Dar să
începem , rogu-vă cu râvnă şi cu credinţă acest urcuş înţelegător şi suitor la
cer ,al cărui început e lepădarea de cele pământeşti , iar la sfârşit , e
Dumnezeul iubirii .
CARTEA
DESPRE NEVOINŢE
A lui Ava Ioan , egumenul călugărilor din
Muntele Sinai , pe care a trimis-o lui Ava Ioan , egumenul Mănăstirii Raithu , de care a fost îndemnat să o scrie .
Se împarte în treizeci de
cuvinte , asemenea unor trepte ale unei scări ,
care urcă pe cel ce o urmează de la cele mai de jos la cele mai înalte ,
de unde cartea s-a numit şi „ Scara „
Cuvântul I
Despre lepădarea de viaţa deşartă şi
despre retragere 52
1)
Bunul şi cel mai presus de bunătate şi atotbunul Dumnezeu şi Împărat al nostru
( căci e bine să începem scrierea către slujitorii Lui de la Dumnezeu ), a
cinstit toate făpturile zidite de El cu demnitatea libertăţi raţionale 53
. De aceea , dintre acestea , unele sunt prietene
52.*Întâia renunţare e izbăvirea de lucruri ; a doua şi a treia este cea
de patimi şi de neştiinţă . De lucruri se izbăveşte uşor cel ce voieşte ; dar
nu puţină osteneală se cere pentru izbăvirea de patimile faţă de ele *.
53.*Libertatea este , după dumnezeiescul Grigorie al Nyssei , voinţa
sufletului raţional gata să se mişte încotro voieşte .Pe aceasta s-o înduplecăm
să fie gata să se mişte numai spre bine , ca să topim pururi amintirea răului
prin gânduri bune *.
Alta: *Libertatea este mişcarea înţelegătoare ,stăpână pe sine a
sufletului .De aceea animalele neraţionale nu sunt libere .Căci sunt purtate de
fire şi nu o poartă . De aceea nici nu se împotrivesc poftei naturale , ci
îndată ce sunt cuprinse de o poftă , se năpustesc spre împlinirea ei . Dar omul
fiind raţional , mai degrabă conduce firea decât e purtat de ea . De aceea chiar când doreşte ceva , dacă voieşte , are
puterea să înfrâneze dorinţa , sau să –i dea urmare . Pentru aceasta cele
necuvântătoare nu sunt nici lăudate , nici mustrate , pe când omul e şi lăudat
şi mustrat . Omul e fiinţa care dispune
de el însuşi de sine , ţinând seama în mod liber de legi , dar nefiind întru
totul supus unei legi , ca lucrurile şi animalele ce constituie natura .Omul e
într-un anumit sens mai presus de natură făcându-se instrument al voinţei sale
şi putând-o umple de Duhul dumnezeiesc şi de libertatea Lui cu totul superioară
, care întăreşte libertatea
ale Lui , altele , slugi adevărate ,altele
netrebnice , altele cu totul înstrăinate , altele deşi neputincioase totuşi potrivnice Lui .
2) Şi prieteni ai Lui am aflat , o sfinţită căpetenie
noi cei neînvăţaţi că sunt fiinţele înţelegătoare şi ne - trupeşti din jurul
lui Dumnezeu ; slugi adevărate , toţi cei ce fac şi au făcut neobosit şi fără
încetare voia Lui ; slugi netrebnice , cei ce socotesc că s-au învrednicit de
botez dar n-au păzit cu adevărat legămintele faţă de El ; străini şi potrivnici
îi socotim pe cei ce sunt fie necredincioşi , fie rău - credincioşi .În sfârşit
, vrăjmaşi sunt cei ce nu numai au respins porunca Domnului şi au lepădat-o de
la ei , ci şi duc un războiu tare împotriva celor ce o împlinesc pe aceasta .
3) Dar
fiecare dintre cei mai sus pomeniţi cere un cuvânt anume şi potrivit lui , iar
nouă celor neînvăţaţi nu ne este de folos să înfăţişăm acestea cu deamănuntul în scrierea de faţă .De aceea
întinzând cu ascultare nepricepută , nevrednica noastră mână spre slujitorii
adevăraţi ai lui Dumnezeu , care ne-au silit cu evlavie şi ne-au îndatorat cu
credinţă la aceasta prin poruncile lor , şi primind de la cunoştinţă lor
trestia cuvântului şi muind-o în trista şi luminoasa smerită cugetare 54 vom
atinge-o pe aceasta (trestia) de inimile lor netede şi albe 55 ca pe
nişte hârtii , mai bine zis ca pe nişte table duhovniceşti , şi vom zugrăvi în
ele cuvintele sau mai bine zis seminţele dumnezeieşti ,zicând aşa :
4)Dumnezeu este al tuturor ; este viaţa
tuturor celor ce voiesc ; este mântuirea tuturor : al celor ce cred şi al celor
ce nu cred ; al celor drepţi şi nedrepţi ; al celor cinstitori de Dumnezeu şi
necinstitori ; al celor nepătimaşi şi pătimaşi ; al călugărilor şi al mirenilor
;al înţelepţilor şi al celor neînvăţaţi ; al celor sănătoşi şi al celor bolnavi
; al tinerilor şi vârstnicilor 56 . Căci e răspândirea luminii , ca
arătarea soarelui , ca schimbarea ceasurilor .Şi altfel nu poate fi . * Căci la
Dumnezeu nu e căutare la faţă * (Rom. 2,11) .
noastă .Numai când se face rob
patimilor , omul devine simplă piesă a naturii , sau mai prejos de natură ,
deşi pe de altă parte s-a făcut astfel voia sa
54.*A numit smerita cugetare tristă şi
luminoasă : tristă , pentru răbdarea şi suportarea supărărilor ce le încearcă
cei smeriţi la cuget ; şi luminoasă , pentru slava şi înălţarea ce le pricinuieşte celor ce au dobândit-o .Sau
tristă pentru cei leneşi , care nu voiesc nicidecum să o suporte pentru
Dumnezeu ;iar luminoasă , pentru cei stăruitori şi bărbaţi cu sufletul , care
rabdă toate pentru Dumnezeu şi cunosc cât e de mare folosul ei. *Smerita
cugetare e tristă , pentru că e însoţită de amintirea păcatelor şi de
conştiinţă micimii proprii ; şi luminoasă pentru că are conştiinţa mângâietoare
a măreţiei lui Dumnezeu şi a milei Lui dăruitoare de viaţă .
poate să decidă a voi să-L aibă pe El
ca viaţă , ei toţi au putinţa ca să aibă pe Dumnezeu
Necinstitor
de Dumnezeu este cel părtaş de firea raţională (cuvântătoare ) , nemuritoare ,
care fuge de bună voie de viaţă şi socoteşte pe Făcătorul său , cel pururi
existent , ca neexistent 57
5) Călcător de lege este cel ce răstălmăceşte
legea lui Dumnezeu cu mintea lui cea sucită şi cel ce socoteşte că crede ,dar
se împotriveşte în chip eretic lui Dumnezeu .
6) Creştin este cel ce urmează lui Hristos pe
cât e cu putinţă oamenilor prin cuvinte
şi fapte şi crede cu o cugetare dreaptă şi neprihănită în Sfânta Treime 58
.
7) Iubitor de Dumnezeu este cel ce se face
părtaş de toate cele fireşti şi fără de păcat şi care nu pregetă de a face după
putere cele bune 59.
8) Înfrânat este cel ce , petrecând în
mijlocul ispitelor şi curselor şi tulburărilor , se străduieşte să imite cu
toată puterea purtările celui ridicat deasupra tulburărilor .
9) Călugăr este cel ce , în trup material
fiind , petrece în treapta , rânduiala şi starea fiinţelor netrupeşti . Călugăr
este cel ce se ţine numai în hotarele şi cuviinţele lui Dumnezeu în toată
vremea , în tot locul şi lucrul 60. Călugăr este cel ce supune firea
sa unei sile neîncetate şi simţurile sale unei paze neîntrerupte 61 .
56) Dumnezeu este al tuturor , dar este numit aici în chip restrâns * al
celor ce voiesc * . De aceea El este acestora şi mântuire . Căci întrucât ori
ce om părtaş de voie liberă ca mântuire şi deci ca viaţă . În general , numai
cei conştienţi şi liberi Îl pot avea ca viaţă , pentru că numai ei pot experia prin conştiinţa lor viaţa .ca mântuire şi
deci ca viaţă . În general , numai cei conştienţi şi liberi Îl pot avea ca
viaţă , pentru că numai ei pot experia
prin conştiinţa lor viaţa .
58. Credinţa este nu numai un sentiment ,sau un act de voinţă, ci şi o
dreaptă cugetare spre Dumnezeu cel în
Treime .Este credinţa întemeiată pe Revelaţie şi pe predania Bisericii . A
crede într-o aberaţie este o contradicţie în sine . A crede într-un dumnezeu una cu lumea imanentă , înseamnă a nu crede . A crede într-un aşa
zis dumnezeu care nu e iubire supremă întemeiată intr-o persoană supremă , mai
bine zis între trei persoane supreme , înseamnă a nu crede .
59. Cele fireşti ale omului sunt năzuinţele lui de a depăşi prin efort
liber cele ce-l înlănţuiesc de trup şi de lume .Făcând aşa se fereşte de păcat
.
60. A se ţine *în hotarele lui Dumnezeu* înseamnă a se ţine în ordinea
neîngustată de legile naturale ale trupului şi ale lumii , în libertatea
Duhului şi a iubirii . Acela se ţine şi în ordinea nemărginită a cuvintelor sau
a raţiunilor lui Dumnezeu .
61.Scolia 7 sub textul ed.gr. 1970; * A numit silirea obosirea trupurilor , pe care o rabdă de bună
voie ucenicii lui Hristos prin tăgăduirea voi lor proprii şi prin renunţarea
lor la odihna cu trupul , în păzirea poruncilor lui Hristos * Prin această
silire monahul dovedeşte că omul poate ridica cu duhul mai presus de firea
învârtoşată în păcate , că poate covârşi obişnuinţele rele devenite legi ale
firii , că poate deveni liber faţa de ele . poate dezvolta fie spre domnia
deplină a libertăţi , fie spre dominarea sa deplină de către
El e la extrema contrară a patimilor
în care şi-a pierdut cu totul libertatea faţă de trup şi
Călugăr
este cel ce şi-a făcut trupul neîntinat , gura curăţită şi mintea luminată
.Călugăr este sufletul apăsat de durere , care petrece , în veghe şi somn ,
întru necontenita pomenire a morţii .
10) Retragerea din lume este fericirea de
bună voie de materia lăudată şi tăgăduirea firii pentru dobândirea celor mai
presus de fire 62
11) Toţi cei ce au părăsit de bună voie
cele ale vieţii au făcut aceasta fără
îndoială fie pentru Împărăţia viitoare , fie pentru mulţimea de păcate , fie
pentru dragostea de Dumnezeu . Iar dacă nu au avut în vedere nici unul din
scopurile amintite , retragerea lor e fără judecată . Dar oricare ar fi ţinta
la care ajungem , Bunul Orânduitor al nevoinţei
noastre ne aşteaptă .
12) Cel ce a ieşit din lume pentru a se uşura
de sarcina păcatelor sale să urmeze pilda celor ce şed înaintea
mormintelor din afara cetăţii ; şi să nu înceteze din lacrimile fierbinţi şi înfocate şi din
vaietele fără glas ale inimii până nu va vedea şi el pe Isus venit şi
rostogolind piatra cea învârtoşată a inimii şi dezlegând mintea noastră , ca pe un alt Lazăr , din legăturile
păcatelor şi poruncind îngerilor ; * Dezlegaţi-l din patimi şi lăsaţi-l să
plece spre fericita nepătimire * 63 . Iar
de nu va face aşa , nici un folos
nu va avea .
13)
Toţi ce voiau să ieşim din Egipt
şi să fugim de faraon 64 , aveam negreşit şi noi nevoie de un Moise (Ieş. 15)
oarecare , ca mijlocitor către Dumnezeu şi după Dumnezeu ,care stând pentru noi
la mijloc cu făptuirea şi cu vederea ( contemplarea ) , să întindă mâinile spre
Dumnezeu , ca să trecem , povăţuiţi de el , marea păcatelor şi să punem pe fugă
pe Amalic , căpetenia patimilor .S-au înşelat deci cei ce sau încrezut în ei
însuşi şi au socotit că nu au nevoie de nici un povăţuitor 65 .
de lume .Dumnezeu l-a făcut pe om cu
un amestec de libertate şi necesitate .Omul se poate dezvolta fie spre domnia
deplină a libertăţi , fie spre dominarea sa deplină de către
necesitate .Prin ultima ajunge sub
starea naturii pătimaşe .Prin prima se apropie de îngeri .
62. Deoarece în partea curgătoare a firi sunt legăturile ; în iuţimea ei,
voinţa de stăpânire ; în pofta ei
întristarea ; - cel ce s-a ridicat peste acestea , a tăgăduit firea * Deci nu e
vorba de o desfiinţare a firii omeneşti , ci de o eliberare a ei de sub
stăpânirea celor create şi de ridicarea ei la starea de stăpânire adevărată a
lor .Stăpânirea peste acestea o poate avea numai cel ce s-a făcut părtaş de
puterile dumnezeieşti mai presus de fire .
63. Poate însemna şi piatră încălzită , deci
înmuiată în lacrimile calde ale pocăinţei . Cum plâng cei apropiaţi lângă morminte
pe cei aflaţi în ele , aşa să ne plângem şi noi sufletul nostru mort şi îngropat sub păcate , sub
piatra nepăsătoare a lor . Numai înmuind această nepăsare prin lacrimi
fierbinţi , facem să vină Isus şi să
rostogolească deplin această piatră sub care stă îngropat sufletul nostru .Dar
piatra aceasta poate fi socotită şi inima noastră împietrită prin păcatele
întipărite cu nesimţirea lor în ea .Învârtoşarea aceasta vine prin condensarea
păcatelor în patimi , ca într-un ciment .Acestea au legat libertatea sufletului
cu totul .Îngerii ca fiinţe create din
14)
Cei ce au ieşit din Egipt au avut ca povăţuitor pe Moise , iar cei ce au fugit
din Sodoma , un înger . Şi cei dintâi se asemănă celor tămăduiţi de patimile
sufleteşti prin îngrijirea doftorilor . Aceştia sunt cei ce au ieşit din Egipt
.Cei de al doilea doresc să se dezbrace
de necurăţirea nenorocitului de trup . De aceea au nevoie
de un înger , sau ,casă zic aşa , de cineva deopotrivă
cu îngerul , care să-i cureţe . Căci , pentru curăţirea trupului
de rane ( răni ) , avem nevoie de un foarte iscusit doftor 66.
15) Cei ce au pornit să se suie la cer cu
trupul au nevoie cu adevărat de silire şi de dureri neîncetate 67 .
Mai ales la începutul lepădării lor , până ce trec de la năravul lor iubitor de plăceri şi de la
inima
care iradiază libertatea puternică pe
care ei şi-au păstrat-o , trezesc şi
întăresc şi în noi libertatea , care înseamnă nepătimire . Nepătimirea ca
libertate de patimi ne permite să ne mişcăm spre ceea ce e bun , spre iubirea
de Dumnezeu şi a semenilor , cum nu ne
permit patimile . În scoliile 9 şi 10 de sub textul , se spune : *Vorbeşte
despre plânsul neîncetat .Căci după sfântul bătrân care vorbeşte , plânsul
lucreayă şi păyeşte . Dar iată cum yice că el pricinuieşte şi fericita pătimire
.Căci zice şi Ava Isaia * Să ne nevoim fraţilor
, să rupem de pe noi vălul întunericului
, care este uitarea şi să vedem lumina pocăinţei . Să facem ca Marta şi Maria ,
care sunt greaua pătimire şi plânsul şi care plâng înaintea Mântuitorului , ca
să ridice pe Lazăr , sau mintea cea legată cu multele legături ale voilor sale
*
64. *Părinţi spun că Egiptul este voia trupească ce ne apleacă spre
odihna trupească şi face mintea noastră iubitoare de plăceri *. * Egiptul
gândit cu mintea este întunecimea patimilor , la care nimeni nu se coboară ,
dacă nu ajunge la foamete *.
65. Scolia în ed. Atena 1970 : *
Patimi sufleteşti numeşte :slava deşartă , întristarea , trândăvia (acedia –
plictiseala ), pizma , ţinerea de minte a răului , viclenia şi cele ce se nasc
din ele .Iar trupeşti , lăcomia pântecului , curvia , iubirea de arginţi şi
cele asemenea . Deci zice că cei tulburaţi de patimile sufleteşti au nevoie de
un om ca stăpânitor şi povăţuitor , care să îngăduie puţin trupului din ce cere
, ca să nu se înalţe şi mai mult , pentru ca so înfrâneze cu sârguinţă .
Aceştia se aseamănă cu cei ce au ieşit din Egipt şi sunt povăţuiţi de Moise ,
care e om . Căci şi egiptenii sunt mustraţi pentru mândrie şi nu pentru curvie
.Iar cei tulburaţi de patimile trupeşti au nevoie de un povăţuitor , care deşi
om smerit , s-a ridicat la viaţa
îngerească şi netrupească prin înfrânare şi nepătimire , ca prin
post să facă moarte zburdării cărnii
.Iar aceştia se aseamănă celor ce au ieşit din Sodoma *.
66. *Trebuie ştiut că cel ce s-a lepădat ( de lume ) dacă se află în
obşte , acolo să stăruie ; dacă nu se află în obşte , să stea cât e aşa sub
povăţuitor , spre obişnuirea şi învăţarea cu deosebirea gândurilor şi a
duhurilor .Aceasta se dă de înţeles prin
povăţuirea lui Izrail şi a lui Lot , de către Moise şi Înger . Căci cum spune
şi alt părinte (sfântul Grigorie de Naziamz ) , dacă în alte meşteşuguri e greu
să se înfăptuiască ceva fără învăţător , cu cât mai mult nu avem nevoie de un
învăţător , spre obişnuirea şi învăţarea deosebiri gândurilor şi duhurilor ,
care e meşteşugul meşteşugurilor şi
ştiinţa ştiinţelor ? *
67. De multe ori vorbeşte de silă , ca de pildă , când spune : călugărul
este cel ce-şi supune firea unei siliri neîncetate . Căci trebuie spus că
obişnuinţa întărindu-se ca deprindere şi prefăcându-se , aşa zicând , în fire , e nevoie de silă ca să schimbăm şi să
neîndurerată
68 , la iubirea de Dumnezeu şi la curăţie prin plânsul învederat .
16) Osteneală cu adevărat , osteneală şi
amărăciune multă şi anevoie de răbdat ni se cere mai ales nouă celor fără de
grijă , până ce ne vom face mintea , acest câine iubitor de măcelării şi lacom de mâncare , iubitoare
de curăţie şi de supraveghere prin simplitate , blândeţe adâncă şi sârguinţă 69
. Dar să îndrăznim noi cei împătimiţi şi neputincioşi şi să aducem lui Hristos ,
cu credinţă neîndoielnică , slăbiciunea şi neputinţa noastră sufletească , mărturisindu-le . Şi negreşit vom primi ajutorul Lui mai presus de
vrednicia noastră dacă ne vom pogorî neîncetat în adâncul smeritei cugetări
70 .
17) Să cunoască toţi cei ce au venit la lupta
cea bună , aspră , strâmtă şi uşoară , că au venit să sară în foc , dacă
primesc să locuiască în ei focul cel
nematerial
71. Să se cerceteze fiecare pe sine şi numai după aceea să mănânce
din pâinea aceasta amestecată cu ierburi amare şi să bea din paharul acesta
amestecat cu lacrimi , ca să nu-i fie lupta spre osândă ( I Cor. 11.29)72.
prefacem năravul îndelungat . De aceea a spus şi
Domnul : *Împărăţia cerurilor este a celor ce se silesc * (Mt.11.12).
68.* Inima neîndurerată * e inima
care nu suferă pentru păcate . Venirea sufletului la Dumnezeu nu se
înfăptuieşte prin reflexiuni teoretice , ci prin suferinţă pentru păcatele
săvârşite .
69. Mintea desface totul în bucăţi asemenea unui câine care în căutarea
cărnii ciopârţeşte în bucăţi tot ce
unitar şi vrea să înghită cât mai multe . Ea trebuie să fie făcută simplă şi curată şi blândă , înţelegând lucrurile
în unitatea lor , respectându-le , nelăcomindu-se să le sfâşie , să le
descoase . Căci în acest caz nu se mai înţelege întregul şi esenţialul şi viaţa
.
70. Neputinţa noastră mărturisită lui Hristos , e un dar adus Lui .Sau
abia prin aceasta , ne dăruim pe noi înşine Lui , neţinând nimic pentru noi ,
ca pe ceva în stare să ne mulţumească . Şi numai dăruiţi întregi lui
Hristos , ne deschidem pentru ajutorul
său darul Lui , nesfârşit mai bogat
decât tot ce putem avea noi prin noi înşine .Astfel socotim că nu avem nevoie
de El . Chiar mâna sau fapta noastră care le aduce pe acestea lui Hristos va fi
întărită de dreapta sau de fapta puternică a lui Hristos .Dacă vom fi neîncetat
în această stare de smerită cugetare , egală cu aducerea noastră lui Hristos ,
neîncetat va coborî peste noi darul lui
Hristos Dăruirea noastră şi primirea ajutorului de sus se îmbină într-un singur
act dialogic necontenit .
71.A spus că lupta e aspră pentru paza simţurilor , îngustă pentru
strâmtorarea trupului şi pentru lepădarea cu amărăciune a îndelungatelor năravuri
. Dar e şi uşoară , pentru încrederea în Dumnezeu şi pentru înaintarea ce
urmează şi pentru nădejdea bunătăţilor viitoare . Cei ce întreţin această luptă
sar în focul iubiri de Dumnezeu dacă se învoiesc să locuiască în ei acest foc .
Numai prin acest fel de foc pot stărui în lupta lor şi pot birui .
72. Se face o legătură între nevoinţă ,
azimă mâncată şi paharul băut de evrei
la ieşirea din Egipt (din lumea păcatelor ) şi între pâinea şi vinul Sfintei
Împărtăşanii . Prin toate se ia puterea purtării crucii , prin care se ajunge
la viaţa fără de păcate .
18) Dacă nu tot cel ce se botează se
mântuieşte , voi trece sub tăcere ceea ce urmează 73. Cei ce vin (
la călugărie ) vor trebui să renunţe la toate ,să dispreţuiască toate , să râdă de toate , ca să pună o
temelie bună .
19) Temelia cea bună are trei straturi şi
trei stâlp nerăutatea , postul şi neprihănirea .Toţi cei prunci în Hristos să
înceapă de la ele , luând ca pildă pruncii cu trupul . Nici răutate , nici
viclenie nu-şi află vreodată loc în
aceştia . Nu se află la ei săturare nesăturată , stomac nesătul , trup
înfierbântat sau sălbăticit . Căci numai după ce cresc prin sporirea hranei ,
le vine pofta şi fierbinţeala.
20) Cu adevărat urât lucru şi primejdios este
a se moleşi un luptător de la începutul luptei , dând tuturor dovada despre
înjunghierea lui .
21) Din tăria începutului vom avea negreşit
folos şi în vremea moleşirii de după aceea .Căci sufletul îmbărbătat şi apoi
moleşit e îmblânzit de amintirea sârguinţei de la început ca un ac . De
aceea unii au prins adeseori aripi şi
din aceasta .
22) Când sufletul , predându-se pe sine
(trândăviei ) , va pierde căldura fericită şi vremelnică de iubit 74
, să caute cu sârguinţă să afle din ce pricină s-a lipit de ea şi să pornească
iarăşi războiul şi sârguinţa împotriva ei. Căci nu poate să se întoarcă (la
căldura aceea ) decât pe poarta pe care a ieşit 75.
23)Cel ce şi-a făcut lepădarea ( de viaţa din
lume ) din frică , se aseamănă tămâiei ce arde , care răspândeşte la început bună
mireasmă ,dar pe urmă sfârşeşte în fum . Iar cel cel ce a făcut aceasta pentru nădejdea răsplăţii , e ca o piatră de
moară ce se mişcă pururi la fel . Dar cel ce a ales retragerea din dragoste ede
Dumnezeu a dobândit foc îndată de la început ,care aruncat în materie aprinde o
văpaie din ce în ce mai mare 76.
73.* Dacă nu tot cel ce se botează , se mântuieşte , ci cel ce face
lucrurile lui Dumnezeu , e vădit că nici tot cel ce se tunde ( ca monah ) ci cel ce păzeşte cele cuvenite călugărilor
*.
74.
Sufletul s-a moleşit când s-a predat duşmanilor (duhurilor rele şi ispitelor
ce-i asaltează ) şi când a pierdut căldura iubirii de Dumnezeu .
75. A ieşit printr-un păcat trebuie să biruiască acelaşi păcat , ca să
poată să se întoarcă din nou .
76.Focul dumnezeiesc aruncat în materia firii umane , o încălzeşte de
entuziasmul dragostei de Dumnezeu ; la fel când e aruncat asupra păcatelor , le
topeşte .Scolia ed. 1970 : * Frica se înţelege în chip îndoit ; una e
începătoare şi alta mai desăvârşită . Acum vorbeşte de cea începătoare .Căci
când cineva care se învârteşte în păcate , venind la simţire , se leapădă ( de ele ) , temându-se să nu
fie luat iar în stăpânire de patimi ,
arată multă nevoinţă . Dar încetând să greşească şi scăpând puţin de obişnuinţa
păcatelor , va vieţui mai fără grijă .Iar cel ce face aceasta pentru răsplată ,
se îngrijeşte la fel , după putere , de
lucrare , socotind că dacă s-ar lenevi puţin , i s-ar micşora plata .Dar cel ce se leapădă
de păcate din iubire de Dumnezeu , dacă va afla un povăţuitor sârguitor ,
aprinzându-se cu înfocare de dragoste nu va slăbi din râvna sa , până nu va
ajunge , după sfântul care vorbeşte în faţa lui Dumnezeu * (Ps. 41.2)
24)
Sunt unii care clădesc peste pietre. Şi
alţii care înalţă stâlpi pe pământ . Şi iarăşi sânt alţii care umblă puţin pe
jos şi încălzindu –
li-se muşchii şi încheieturile , umblă şi mai iute . Cel ce înţelege , să
înţeleagă acest cuvânt cu tâlc 77.
25) Fiind chemaţi de Dumnezeu şi Împăratul ,
să alergăm cu râvnă , ca nu cumva având viaţă scurtă , să ne aflăm în ziua
morţii fără rod şi să murim de foame 78.
Să ne facem plăcuţi
Domnului , ca ostaşii Împăratului . Căci după intrarea în oaste , ni se cere să
ne facem slujba cu cea mai mare luare aminte .
26) Să ne temem de Domnul ca de fiare . Căci
am văzut oameni care ducându-se să fure , nu se temeau de Dumnezeu , dar auzind
lătrat de câini în acel loc , s-au înapoiat îndată ; şi ceea ce n-a făcut frica
de Dumnezeu , a făcut frica de fiare .
27) Să iubim pe Domnul cum îi cinstim pe
prietenii noştri .Căci am văzut adeseori pe unii supărând pe Dumnezeu şi
neavând nici o grijă de aceasta , dar mărind pe cei iubiţi de ei , născocind
orice gând , răbdând ori ce refuz , făcându-le ori ce declaraţie (de cinstire )
, ei înşişi , sau prin prieteni , sau trimitându-le ori ce fel de daruri , ca
să-i întoarcă .
28) Să lucrăm virtuţile chiar de la începutul
lepădării cu osteneală şi cu durere .Iar înaintând , să ne simţim în ele fără
întristare , chiar dacă suntem întristaţi puţin 79. Dar când cugetul
nostru muritor va fi copleşit şi stăpânit de râvna din noi , le vom lucra pe
acestea cu toată bucuria ,sârguinţa , dorinţa şi văpaia dumnezeiască .
29) Pe cât de vrednici de laudă sunt cei ce
lucrează virtuţile şi împlinesc poruncile îndată de la început cu bucurie şi
râvnă , pe atât de vrednici de plâns , sunt cei ce , deşi se nevoiesc de mută
vreme , le lucrează pe acestea încă cu osteneală , chiar dacă le lucrează 80.
77. * Socotesc că
vorbeşte de cei ce s-au lepădat ( de lume ) . Cei ce clădesc peste pietre cărămizi sunt cei ce la început au înălţat
clădirea virtuţilor fără supunere ; şi pentru că sunt necercaţi în nevoinţele
smerite ale supunerii , au fost biruiţi şi clădirea li s-a micşorat şi s-a
slăbit . Iar cei ce au înălţat stâlpi , sunt cei ce de la început întră în
viaţa singuratică ; de aceea , fiind fără temelie , sînt biruiţi . Iar cei ce
merg pe jos sunt cei ce înaintând pe încetul pe drumul lipsit de mândrie al
supunerii , se fac de nebiruit , ca unii ce au experienţa războaielor .
78. Dacă la moarte
suntem fără rod , n-avem din ce ne hrăni în viaţa viitoare .Atunci vom * muri *
sufleteşte de tot din lipsă de hrană .Căci acolo ne vom hrăni din rodul pe care
l-am rodit în viaţa aceasta din harul lui Dumnezeu şi din sârguinţa noastră ,
desigur un har pe care ni-l va însuşi Domnul .Am ajutat pe alţii , vom fi
ajutaţi . Am văzut pe Dumnezeu prin inima noastră curăţită . Îl vom vedea
nesfârşit mai mult atunci şi ne vom hrăni de vederea Lui . Altfel vom muri de foame
; dar vom fi conştienţi de * moartea aceasta * . Vom suferi de un cumplit gol
conştient în sufletul nostru şi în jurul nostru .
79. Fără întristare ,
pentru că am înaintat în ele ; dar puţin întristaţi pentru că încă mai avem mult să înaintăm ;
pentru că nu suntem cu totul eliberaţi de ispitele spre păcat
30) Să nu dispreţuim şi să nu osândim nici
lepădările (de viaţa lumească ) făcute
din împrejurări nevoite .Căci am văzut pe unii fugind , întâlnindu-se fără voie
cu împăratul ce le venea în cale şi
ajungând în garda lui . au intrat împreună cu el în palat şi stând la masă cu
el 81.
31) Am văzut sămânţa căzând fără voie în
pământ şi aducând rod mult şi bine crescut .Dar am văzut şi lucruri dimpotrivă
.
32) Am văzut pe oarecine intrând în spital
pentru vreo altă pricină şi ţinut de doftor şi lecuit cu multă bunăvoinţă şi
prin aceasta scăpat de ceaţa ce-i acoperea lumina ochilor . Astfel i s-au făcut cele fără de voie temei şi de folos
decât cele de bună voie .
33) Nimeni să nu se socotească pe sine
nevrednic de făgăduinţa călugărească , dând ca motiv greutatea şi mulţimea
păcatelor . Şi să nu creadă că se smereşte , dacă , nevrând să rămână lipsit de
dulcea împătimire , îşi dă ca pricini pentru stăruirea în păcate înseşi
păcatele sale . Căci unde e mult puroi , e nevoie şi de multă doftorie ca să se
lepede întinăciunea 82. Căci
nu vin în spital cei sănătoşi 83.
34) Dacă atunci când împăratul pământesc ne cheamă şi voieşte să ne facem ostaşi
slujind în faţa lui , nu zăbovim , nici nu căutăm pricini pentru neascultare ,
ci lăsând toate ne ducem de grabă la el , să luăm aminte de noi înşine , ca nu cumva chemându-ne Împăratul împăraţilor şi Domnul
domnilor şi Dumnezeul dumnezeilor la această slujire cerească să o respingem din lene şi nepăsare şi să ne
aflăm la Marea Judecată fără apărare .
35) E cu putinţă să umble cineva şi când e
legat cu lucrurile vieţii şi cu grijile de fier ;dar greu . Căci şi cei legaţi
cu fiare la picioare umblă adeseori , dar se poticnesc des şi-şi pricinuiesc răni
.
36) Cel necăsătorit în lume , fiind legat
numai de lucruri , se aseamănă cu cel legat cu fiare la mâini . De aceea când
voieşte să alerge la viaţa călugărească , nu se împiedică .Dar cel căsătorit se
aseamănă cu cel legat şi de mâini şi de picioare .
37) Am auzit pe unii care petrec în lume cu
nepăsare , zicând către mine : * Cum putem noi cei ce vieţuim împreună cu
soţiile ( sau soţii ) noastre , să petrecem viaţa călugărească ? * Acestora
le-am răspuns : * Toate lucrurile bune pe care le puteţi face , faceţi-le
; nu defăimaţi pe nimeni , nu vă despărţiţi de adunările de la slujbele
din biserică , pătimiţi împreună cu cei lipsiţi , nu pricinuiţi nimănui
sminteală ; de aceea ce e al altuia să nu vă apropiaţi ; îndestulaţi-vă cu ceea
ce vă pregătesc femeile voastre . De veţi face aşa , nu veţi fi departe de
Împărăţia cerurilor *
82. *
Unde e povară grea , acolo e şi nevoie de ajutor ; şi unde e noroi în suflet ,
e nevoie şi de lacrimi * pentru a-l curăţa .
83. *Sănătatea
sufletului este buna mireasmă a voii dumnezeieşti (împlinite ) . Şi dimpotrivă
, căderea din voia bună ( a lui Dumnezeu ) este boala sufletului care sfârşeşte
în moarte *. Sufletul e sănătos numai vieţuind în conformitate cu voia lui
Dumnezeu , în legătură cu El . Boala răspândeşte miros urât , mirosul
descompunerii trupeşti , pricinuite de pierderea sufletului , de dezordinea ce
nu propăşeşte în raţionalitatea lui armonioasă .
38) Să purtăm cu bucurie şi cu frică lupta
cea bună , netemându-ne de vrăjmaşii noştri .Căci deşi nu se văd pe ei privesc
la faţa sufletului nostru 84. Şi dacă o văd pe aceasta schimbându-se de frică ,
se înarmează mai amarnic împotriva noastră , înţelegând , viclenii că ne-am
înfricoşat .Deci să ne înarmăm cu cel ce se luptă cu hotărâre .
39) Domnul a uşurat cu iconomie războaiele
împotriva celor de curând sădiţi ( în viaţa călugărească , n.n.) ca să nu
se întoarcă îndată de la început în lume . De aceea bucuraţi-vă totdeauna în Domnul toţi cei ce
slujiţi Lui , cunoscând că acesta e cel dintâi semn în voi al dragostei
Stăpânului faţa de voi ;şi că El însuşi ne-a chemat pe noi .
40) Dar Dumnezeu Se face adesea cunoscut ,
lucrând şi aceasta : văzând adică sufletele , bărbăteşti , le îngăduie să intre
în războaie îndată de la început , voind să le încununeze pe acestea degrabă .
41) Domnul a ascuns celor din lume greutatea
, mai bine zis uşurinţa luptei din stadion . Căci dacă ar fi cunoscut-o ei pe
aceasta , nu s-ar fi lepădat de lume , nici de trup 85.
42) Dă lui Hristos cu râvnă ostenelile tinereţilor
tale ; şi te vei bucura la bătrâneţe de bogăţia nepătimirii . Cele adunate în
tinereţe hrănesc şi mântuie la bătrâneţe
pe cei obosiţi . Să ne ostenim , tinerilor cu înfocare ; să alergăm cu trezvie
, Căci nu ştim când vine moartea 86.
43) Avem vrăjmaşi adevăraţi răi , cumpliţi ,
vicleni , meşteri în uneltiri , puternici , neadormiţi , nemateriali , care ţin
focul în mâini şi doresc să aprindă biserica ( locaşul ) lui Dumnezeu prin
flacăra din ei 87.
44) Nimeni , cât e tânăr , să nu primească pe
vrăjmaşii lui draci , care-i zic : să nu-ţi sfărâmi trupul , ca să nu cazi în
boală şi neputinţă 88.
84. * Faţa sufletului
a numit puterile sufletului . Căci din semnele stăpânirii noastre sufleteşti şi a celor imitate de noi , văd
vrăşmaşii noştri draci dispoziţia noastră lăuntrică . Căci nu cunosc de la ei
cugetarea noastră , ci seamănă numai meşteşugurile lor şi aşteaptă cu ce
dispoziţie vom primi uneltirile . Şi nevăzând ei , , îi facem să vadă prin
uşurătatea noastră * Adică le dăm noi semnele prin care pot vedea ce e în
sufletul nostru , aşa cum le dăm şi altor oameni .
85. Scolia ed.1970: *
Ceea ce li se pare multora greutatea
luptei , mie , zice , nu mi se pare greutate , ceea ce înseamnă că numai la
aparenţă e greutate , dar în adevăr e uşurinţă . Totuşi Dumnezeu a ascuns
greutatea aceasta celor din lume , pentru că , după Apostol * omul trupesc nu
primeşte cele ale Duhului , căci nebunie sunt lui * (I Cor. 2.15.). Iar a voi
cele ale lui Dumnezeu e propriu celui duhovnicesc . Cei ce petrec potrivit
lumii , cum ar putea să lepede însuşirile proprii ale ruşinii , dacă nu i-a
chemat Dumnezeu * ( I Cor. 15.50) .
Scolia din P.G.: * Mulţi văzând
greutatea stadionului , zic : Dacă Hristos numeşte jugul blând şi uşor , de
ce sunt supuşi unei sile cei cel iau ? Căci ei nu ştiu că celor ce privesc
şi caută spre nădejdea odihnei şi a mângâierii , li s-a spus că acestea sunt
uşoare şi blânde; dar celor ce se târăsc pe jos le sunt aspre şi greu de
străbătut . Căci cel ce se dezlipeşte cu anevoie de cele de jos , trebuie să se
silească pentru urcuş . Aşa şi tânărul ( din Evanghelie ) , declarând că le-a
făcut pe toate , a greşit faţa de lucrul ce mai desăvârşit . Dar cel ce s-a
scuturat de toate , zboară uşor prin vâzduhul acesta * .
86. * Binele
bărbatului e când i-a jugul din tinereţea lui *.
87. * Dracii cei
vicleni ne atrag spre lucrarea arderilor şi patimilor , adică a iuţimi şi
poftei , prin lucrările lor , ca prin nişte mâini *.
88. * Citindu-le
acestea în chip simplu şi fără dreapta socoteală şi predându-se pre el unei
siliri prea mari , s-au arătat potrivnici acestui sfat . Căci nu tuturor le dă
părintele acest sfat , ci celor tari şi care nu au un trup sănătos şi au primit
un har spre acesta . Ceilalţi trebuie să-l robească după putere ca să nu fie
grija ce i-o poartă spre trezirea poftelor .
Căci de-abia se mai află cineva , mai ales în generaţia de
faţă , care să vrea să-şi omoare trupul , chiar de s-ar lipsi de multele şi
îndulcitoarele mâncări . Dar scopul acestui drac este să facă însuşi intrarea
noastră în stadion ( în luptă ) , moleşită şi plină de nepăsare , deci şi
sfârşitul , potrivit începutului .
45) Cei ce s-au hotărât să slujească cu
sinceritate lui Hristos vor căuta şi vor face înainte de toate aceasta: să-şi
aleagă , prin părinţi duhovniceşti şi prin conştiinţa lor , locurile ,
chipurile ( de virtute ) şi îndeletnicirile potrivite cu ei însuşi 89 . Căci nu
se potrivesc tuturor mănăstirile de obşte , din pricina lăcomiei ; nici
sihăstriei , din pricina iuţimii lor . Fiecare se va gândi care e potrivit .
46) În aceste trei chipuri de viaţă stă toată
vieţuirea călugărească : fie în nevoinţă retrasă şi singuratică , fie în
linişte cu unul sau doi fii , fie în şederea cu răbdare în obşte . Eccleziastul
zice : * Să nu te abaţi la dreapta sau la stânga . Ci umblă pe calea
împărătească * ( Pilde 14,27), căci chipul de la mijloc e multora cel mai
potrivit din cele spuse . Căci zice : * Vai celui singur * (Eccl. 4,10). Că de
va cădea în trândăvie , sau în somn , sau în nepăsare , sau în deznădejde , nu
este cine să-l scoale dintre oameni . Iar * unde sunt doi sau trei adunaţi în
numele Meu , acolo sunt şi Eu în mijlocul lor *, a spus Domnul (Mat. 18,20)90.
47) Care e deci călugărul credincios şi
înţelept ? Cel care şi-a păzit căldura lui nestinsă şi n-a încetat să adune
până la ieşirea ( moartea ) lui , în fiecare zi , foc la foc şi căldură la
căldură şi sârguinţă la sârguinţă . Iată prima treaptă : cel ce ai păşit pe ea
, să nu te întorci la cele dinapoi .
89. In P.G. se dă după Codex
Augustanus scolia : * Cei lipsiţi de
povăţuire cad ca frunzele , şi cei ce se ostenesc fără sfătuire , în general se
sărăcesc . Iar cei ce aleargă cu nădejde vor fi îndoit de bogaţi * Altă scolie : * Nu refuza să înveţi chiar de ai fi foarte
înţelept . Căci în iconomia lui Dumnezeu ne e mai de folos decât înţelepciunea
noastră *. Alta * Nu socoti că e bun ceea ce ţi se pare că faci bine , ci ce e
recunoscut ca atare de bărbaţii evlavioşi *. Însăşi voinţa de a lucra după
propria judecată fără a cere sfatul altora , ascunzând în ea mândrie , e
păscută de păcat . Cererea de sfat e un prilej de smerenie şi de întărirea
comuniunii , care , când e curată sau adevărată , e adevăratul bine .
90.* Este uşor să pierzi cele bune
,dar să le dobândeşti , nu e uşor .Căci păcatul are două ajutoare , prin care
războieşte cumplit virtutea , născându-se dintr-o parte sau alta : prin
trecerea măsurii şi prin lipsă .Iar virtutea răsărind numai la mijloc , se
sileşte să se împotrivească fiecăreia dintre cele două , care o rezboiesc 8.
Altă scolie : * Şi iarăşi : De se vor învoi doi (Mat. 18,19 ), adică cel ce
păcătuieşte şi cel ce-l sfătuieşte pe el să se despartă de faptele rele ; şi va
asculta cel mustrat pe cel ce-l mustră pentru tot păcatul , li se va da lor de
la Dumnezeu ceea ce cere , adică iertarea celui ce a păcătuit . Şi iarăşi * De
se vor învoi doi în faptele bune , ori ce vor cere spre folos , li se va da lor
de la Dumnezeu*. Căci va face voia celor ce se tem de El şi-l va izbăvi pe el de
multe necazuri *. Că unde sunt doi sau trei adunaţi cu voia lui Dumnezeu * ,
adică uniţi într-o hotărâre bună , conformă cu voia lui Dumnezeu e şi El în
mijlocul lor , cu ajutorul Lui . În puterea lor înmulţită de elanul comuniunii
şi a voinţei de bine se revarsă şi
puterea lui Dumnezeu .. . În ed. 1970: * Fiindcă mai sus a spus că nu tuturor li se potriveşte
viaţa de obşte din pricina lăcomiei , şi nu tuturor sihăstria , din pricina iuţimii
, după cum am arătat cele două extreme
arată mijlocia lăudată şi de dumnezeiasca Scriptură şi de el însuşi
.Căci arată Domul zicând : *unde sunt doi sau trei , acolo sunt şi Eu în
mijlocul lor * (Mt. 18,20)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)