Păcatul (lat. peccatum; gr. hamartia - lit. ratarea ţelului) este călcarea voii lui Dumnezeu în chip voit şi conştient.[1] Păcatul se mai numeşte şi "fărădelege" sau "nelegiuire", pentru că voia lui Dumnezeu se arată în legile, poruncile şi rânduielile pe care El le-a dat, din iubire de oameni. [2]Dar poruncile lui nu sunt o lege moartă, ci sunt cuvântul dătător de viaţă al lui Dumnezeu. De aceea, pentru creştini păcatul nu este înţeles într-un sens juridic, sau legic, pentru că toate poruncile şi legiuirile Sale Dumnezeu le-a dat oamenilor din iubire pentru om, care este încoronarea creaţiei (Cartea Facerii, cap 1) şi este făcut după chipul şi asemănarea Lui. De asemenea, Iisus Hristos, în Joia Cinei de taină, preziua morţii Sale, a lăsat ca testament ucenicilor Săi: "Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii. (Ioan 13, 34-35; 15, 17) Când omul împlineşte poruncile lui Dumnezeu, atunci el împreună-lucrează cu harul lui Dumnezeu, este în legătură cu Dumnezeu, şi participă la Împărăţia lui Dumnezeu în mod nevăzut, încă din această lume. Când, dimpotrivă, omul dispreţuieşte porunca, cuvântul de viaţă al lui Dumnezeu, atunci el se rupe de Dumnezeu şi pierde părtăşia harului şi a Împărăţiei Sale. Ne-am obişnuit să spunem că păcatele ne vin de la părinţi, bunicii sau străbunici noştri , sau că vor merge până la al şaptelea neam . Ce este păcatul ? O întrebare banală la care marea majoritate dau un răspuns evaziv sau deloc complet . Păcatele noastre sunt totalitatea acţiunilor noastre în raport atât cu semeni noştri cât şi cu celelalte vieţuitoare dar şi în raport cu natura . Este viaţa în ansamblu ei nu pe bucăţele sau pe zile şi nopţi . Nu vei putea fi absolvit de păcatele (acţiunile ) tale de nimeni şi de nimic . Sună oribil sau grotesc dar acesta este purul adevăr simplu pe care-l găsim în biblie în cuvintele Fiului Ceresc Hristos care spune ” Să se facă voia tatălui” sau ” să se îndeplinească scriptura ” .Adică trebuie să se îndeplinească ce ace este de îndeplinit fără a căuta o scăpare , un refugiu , o salvare . Dacă eu am greşit eu voi fi cel care voi plăti pentru greşeală în veci vecilor şi nu altcineva .Greşeala ( păcatul ) am spus este totalitatea acţiunilor noastre şi nimic altceva . În popor este o vorbă ”Bine faci , bine găseşti” ”Rău faci rău primeşti ” Este exact purul adevăr şi nimic mai mult . Uită-te în jurul tău şi vei observa că unii o duc bine alţii o duc rău , unii primesc totul pe tavă spunem noi , alţii se zbat ca să obţină ceva , iar a treia categorie ori ce ar face nimic nu le iese şi nu pot prospera ( se mai spune le merge din rău în mai rău ). Ştiu că nu vei crede ce ace citeşti tocmai asta face diferenţa între oameni ”credinţa fără tăgadă ” dar cine poate să creadă fără a se îndoi nici cât un bob de atom atunci acela va înţelege negreşit că într-adevăr păcatul fiecăruia este numai al lui şi el va plăti pentru acesta fără să comenteze . Dacă primeşti totul pe tavă se datorează faptului că în altă viaţă ai fost bun şi milostiv , iertător şi împăciuitor , iar acum primeşti recompensa vieţi , iar dacă nu ştii să apreciezi aceste daruri se va răsfrânge tot asupra ta ulterior în celelalte vieţi. Dacă suferi în această viaţă înseamnă că ai fost un călău pentru aproapele tău sau pentru celelalte vieţuitoare sau pentru natură însăşi şi acum plăteşti pentru toate câte ai făcut tu nu altcineva . Priveşte la animale cât de rar atacă sau deranjează omul ele , doar atunci când omul intră pe teritoriul lor din instinct de apărare dar niciodată nu fac rău naturi din jur precum face omul . Nu vei vedea niciodată un lup adunând mâncare mai multă decât poate să mănânce restul rămâne pentru alt animal care poate nu a fost în stare să vâneze , nu adună bogăţii precum omul şi nici nu se urăşte între ele atât de mult precum omul . Se sune că omul este fiinţa raţională care gândeşte . Eu am văzut multe animale care au o gândire mult mai logică şi mai curată ca a omului fără a studia precum omul . Concluzia mea este dacă vrei poţi iar dacă greşeşti plăteşti fără drept de tăgadă . Timpul în care plăteşti îl stabileşte acel cineva căruia noi îi spunem ”DUMNEZEU , ALAH” sau altcumva . Scăparea de păcat este doar plata acestuia şi ne facerea ( să nu –l mai repeţi ) lui pe mai departe altă cale nu există .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu