Connect

Vasile Dragomir

Tricolor

miercuri, 29 iulie 2015

Cum este îngenuncheat un popor de proprii conducători






În urma deciziilor luate de  guvern şi aprobării acestora de către parlament , apoi semnate şi parafate de către preşedintele în funcţie Werner Klaus Johannis mă aşteptam să producă un val masiv de nemulţumiri şi de proteste spontane în toată ţara . Se pare că  singurele  proteste şi comentarii au fost ale celor de la televiziunea Antena 3 Radu Tudor şi a lui Badea la emisiunea lui de noapte .Conentariile pertinente ale lui Radu Tudor au fost legate de salariile şi pensiile populaţiei .Da  se puteau tripla aceste salarii şi aduse la valoarea celor din UE ale demnitarilor ,  în condiţiile în care  preţul produselor ar fi fost ca cel din UE dar şi al salariilor şi pensiilor , mai mult cota de impozitare de 24% este cea mai mare din UE în situaţia în care România  a trecut pe plus şi în care la bugetul statului a început să se colecteze tot mai mult . Dar ce au gândit aleşii noştri ? Noi ( adică ei ) să trăim bine , restul mai vedem . Cel care în campania electorală spunea ”punct şi de la capăt ”  se pare că a pus doar punct la noi şi la ei au luat-o de la capăt cu furatul banilor publici votându-şi legi  ce le permit să  facă ori ce măgării . În tot acest timp poporul naiv şi credul se ceartă , se înjură ,online dar şi în direct pe  opţiunile lor politice care de fapt sunt un amalgan de gunoie , hoţi , lichele , puşlamale şi beţivi .  ” Ţara lucrului bine făcut ” , se traduce acum în urma măririlor de salarii ale demnitarilor în ţara  şmecherilor bine plătiţi



duminică, 5 iulie 2015

Procurorii ar trebui sa se autosesizeze din oficiu

  Trăiesc într-o  ţară în care hoţia , minciuna , curvia sunt la ele acasă , ba mai mult au ajuns la putere . Asist cum un preşedinte ajuns fraudulos şi prin spălare de bani la putere Klaus Werner Iohannis îi cere premierului Victor Ponta să demisioneze deoarece a făcut fals în înscrisuri  , faptă ne validată încă de nici un judecător . Fostul preşedinte Traian Băsescu spune cu subiect şi predicat că toate ,absolut toate partidele au folosit bani negri în campaniile  lor indiferent de alegeri , prezidenţiale , parlamentare sau locale .Ceea ce înseamnă implicit că inclusiv el dar şi Johanis a ajuns fraudulos la putere şi că  sunt penali . Procurori ar trebui să se autosesizeze din oficiu ,iar cel care trebuie să demisioneze fără altă  intervenţie este preşedintele Klaus Werner Iohannis  , nu Ponta . Dar cum noi trăim într-o aberaţie totală vom asista  în zilele următoare la demiterea premierului .

joi, 18 iunie 2015

Failed to load library ” dxva2.dl”

Cei care au încă Windows XP şi au instalat Skayp au constatat că primesc un mesaj de eoare de genul acesta 
Nu intra în panică este vorba de o ne corelare a regiștrilor  la versiunile noi . Tot ce este de făcut este să intri la adresa  : http://www.dll-files.com/dllindex/dll-files.shtml?dxva2  şi să descarci aplicaţia  dar şi arhiva de aici :  By downloading this dll files sau direct din pagina primă ,  apoi să dezarhivezi şi să  deschizi Program  File din :C  unde să copiezi ce este în  folder
Instalezi aplicatia ce ai descarcato  : dffsetup-dxva2 
Rulezi aceasta aplicaţie şi ea va completa şi regiştri eventual  care au eroare .Poţi indica şi calea către folderul unde ai : dxva2.dl , copiind pus şi simplu numele folcedului şi  apoi făci Paste în casetă  , dând clic pe ” Instal DLL Files ” apoi pe Search DLL –Files.Com  va scrie regiştri . Apoi restart şi gata .
Daca  numai vei  copia si  vei da Paste în folderul  Skype a  fisierului dxva2.dl fără a face şi  scrierea registrilor cu aplicaţia   de mai sus , Skype va funcţiona , dar de fiecare dată când vei porni calculatorul îţi va apărea totuşi acea casetă buclucaşă . 




luni, 15 iunie 2015

Anunţ imobiliar


Persoană fizică  vând casă în centrul oraşului cu toate utilităţile la cheie In suprafaţă de folosinţa  medie la un preţ  fixat de mai multe instituţii  dar şi firme private  cum ar fi : Notar , firmă de eliberare a certificatului energetic , bancă si nu în ultimul rând statul (unde drept să îţi spun nu cunosc exact câţi sunt cei care trebuie să beneficieze  de pe urma acestei tranzacţii imobiliare , a şi era să uit de cel mai important  beneficiar agenţia imobiliară  care se ocupă de vânzarea imobilului meu ) . Stimate cumpărător aşa cum am arătat preţul este negociabil , numai că negocierea o voi face cu acceptul celor implicaţi in fixarea preţului dacă aceştia din faţă  sunt de acord să renunţe la pretenţii ceea ce mă îndoiesc . Despre casă nu are rost să îţi spun cum arată important este ca tu să accepţi să participi la încărcarea conturilor celor mai sus menţionaţi sau măcar în parte a lor respectiv a statului şi a notarului deoarece ţin să te anunţ că nici tu nu eşti trecut cu vederea în cazul că  vei încheia tranzacţia de vânzare – cumpărare şi va trebui să plăteşti taxe şi impozite stabilite de aceste instituţii de altfel legale şi normale într-un stat european precum România . Dacă însă te vei afla în dubla  calitate şi de cumpărător şi de vânzător atunci eşti exact vaca bună de muls ca şi mine şi ca mulţi alţii din această ţară . In concluzie ce rost mai are să îţi spun cum arată casa ,ce dotări are ,cum este poziţionată , dacă este singură în curte sau mai mulţi că acestea nu au nicio importanţă . Importante sunt taxele ce trebuie  plătite instituţiilor mai sus implicate in vânzare –cumpărarea .
Cât să cer eu pe o casă ca să am valoarea ei reală şi să nu pierd  plătind toate taxele , decât să măresc preţul casei , aşa s-a  ajuns la preţurile umflate din prezent ?


vineri, 12 iunie 2015

Cine sunt adevăraţi golani şi curve

  
Un aşa zis mare ministru ( Ioan Rus ) , ajuns prin  tot felul de mânării ca de altfel mulţi dintre cei de sus , spunea cu neruşinare la un post de televiziune (adevărat de doi bani )  cum că  cei care au plecat să lucreze în străinătate pentru 1500 de euro au lăsat acasă  nişte copii golani şi neveste curve . Mai mult în nesimţirea lui a mai spus că aceştia dacă ar veni acasă ar putea lucra pentru 750 de euro în ţara lor . Până aici totul pare  aşa de real că ai crede că el a făcut această statistică şi că rezultatele sunt cele reale . Salariul minim pe economie este de : (anul 2015 - de la 1 ianuarie 975 RON, de la 1 iulie 1050 RON (cca 236 EUR) .Păi cum e socoteala  lui nu ştiu că de la 236 de euro la 1500 este cale lungă şi bătută .Probabil că Ioan Rus că de el este vorba  se referea la salariul şoferului lui de la parlament , că altfel nu înţeleg . Dar să lăsăm şi acest aspect peste care români cu siguranţă , îngăduitori şi uituci cum sunt vor trece repede  şi să ne aducem aminte de altceva . Ce face parlamentul României ? Care sunt atribuţiile acestuia ? [  ATRIBUŢIILE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI 
1. Atribuţia legislativă
1 – constă în activitatea de elaborare şi emitere a legilor. Termenul„lege” este utilizat, în acest context, în accepţiunea lui restrânsă, de act normativ emis de Parlament, cu cea mai mare forţă juridică, ce cuprinde reguli generale de conduită, formulate în abstract, impersonale, cu caracter general, obligatorii, a căror respectare, la nevoie, poate fi impusă prin forţa de constrângere a statului
2 .2. Atribuţii privind organizarea internă şi a activităţii Parlamentului – referitoare la:validarea mandatelor deputaţilor şi senatorilor, alegerea şi constituirea propriilor organe de conducere, adoptarea propriilor regulamente de organizare şi funcţionare, aprobarea bugetului propriu etc.3. Stabilirea direcţiilor generale ale activităţii sociale, economice, culturale, statale şi juridice-în baza competenţei generale de care se bucură ca organ reprezentativ suprem, parlamentul stabileşte liniile principale ale dezvoltării societăţii şi ale naţiunii române, prin intermediul legilor adoptate, legi pe care Guvernul are obligaţia de a le pune în executare. Parlamentul reglementează, prin intermediul legilor, domenii importante şi foarte importante, precum: bugetul naţional, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului, alegeri, instituţiile fundamentale ale statului, organizarea forţelor armate, apărarea şi siguranţa naţională, sistemul general al impozitelor şi taxelor,regimul general al infracţiunilor etc.4. Atribuţii exercitate în legătură cu alte autorităţi publice – se referă, în principal, la alegerea, numirea sau destituirea din funcţie a unor funcţionari şi demnitari publici:Parlamentul îl poate suspenda din funcţie pe Preşedintele României (art. 95 din Constituţie); hotărăşte punerea sub acuzare a Preşedintelui Republicii pentru săvârşirea infracţiunii de înaltă trădare (art. 96); acordă votul de încredere Guvernului şi programului general de guvernare a acestuia (art. 103); poate retrage încrederea acordată Guvernului,ceea ce echivalează cu demiterea acestuia (art. 113); numirea în funcţie a Avocatului Poporului, a şefilor serviciilor de informaţii, a consilierilor de conturi din cadrul Curţii de Conturi (art. 140 alin. 4); fiecare cameră a Parlamentului numeşte câte trei judecători ai Curţii Constituţionale; Senatul numeşte pe cei doi reprezentanţi ai societăţii civile din  
cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (art. 133 alin. 2 lit. b); Senatul validează în funcţie pe cei 14 membrii ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aleşi de către adunările generale ale magistraţilor (art. 133 alin. 2 lit. a) etc.5. Atribuţii de control parlamentar. Funcţia de control decurge din calitatea Parlamentului de organ reprezentativ suprem şi de unică autoritate legislativă, având ca suport teoretic, principiul separaţiei puterilor în stat
3. Controlul este necesar, deplin şi diferenţiat .Modalităţile de control parlamentar sunt:-controlul exercitat prin intermediul comisiilor parlamentare-controlul exercitat prin intermediul dărilor de seamă, a mesajelor, rapoartelor, programelor (de exemplu, audierea rapoartelor prezentate în faţa Parlamentului de Curtea de Conturi, Avocatul Poporului etc.)-controlul exercitat asupra activităţii Preşedintelui republicii şi a membrilor guvernului (control politic)-dreptul deputaţilor şi al senatorilor de a cere informaţii necesare-controlul exercitat prin rezolvarea petiţiilor cetăţenilor -controlul exercitat prin intermediul Avocatului Poporului6. Atribuţii în domeniul politicii externe – Parlamentul ratifică sau denunţă tratatele şi celelalte acte internaţionale negociate de Guvern şi semnate de Preşedintele Republicii,la care România devine parte; declararea stării de război, decizia de începere sau încetare a ostilităţilor militare; participă la structurile parlamentare internaţionale ] Deci are o grămadă de treabă  de făcut în interesul poporului şi a naţiunii  care i-a trimis acolo în parlament prin vot .Ori ei ce fac de fapt , sau împărţit în tabere numite partide , şi mai mult au făcut alianţe care mai de care mai ciudate în final obţinându-de aşa numita putere şi opoziţie care de fapt  ar trebui să lucreze şi să conlucreze împreună şi chiar dimpreună la adoptarea legilor în aşa fel încât ele să fie în folosul tuturor cetăţenilor ţării .Ori ce să vezi ei de fapt lucrează în interesul unor grupări mafiote care au jefuit şi jefuiesc ţara sub oblăduirea acestor parlamente vremelnice de 25 de ani în  bună înţelegere între ei .Mai mult când e vorba să îşi voteze măriri de salarii , indemnizaţii şi alte beneficii cum ar fi pensii speciale se unesc într-un cuget şi simţiri uitând că sunt unii la putere , alţi în opoziţie . De aici se naşte întrebarea mea ? Oare noi poporul de rând contăm pentru ei ? Oare ei într-adevăr lucrează pentru noi ? Oare mai merită ei să fie votaţi vreodată ? Oare ei nu trebuie să răspundă cumva ? Şi iată am ajuns la alt punct fierbinte al parlamentului .Când a fost vorba să voteze legea răspunderii  magistraţilor toţi sau aproape toţi au fost împotriva acestei legi , mai pe înţelesul tuturor de ce să plătească un magistrat care dă o decizie de condamnare eronată din banii lui când poate plăti poporul în ansamblul lui . Şi iar mă întreb ? Mai merită aceştia votul nostru ? Cine sunt adevăraţi golani şi curve ? Nu cumva tocmai cei pe care i-am trimis să facă în numele nostru legi bune şi coerente ?


sâmbătă, 30 mai 2015

Pentru iubitorii de carte religioasa ,dar și pentru cei care vor sa afle câte ceva din minunata carte Scara a prealuminatului Ava Ioan Scărarul  am nevoit la copierea CuvântuluiXXVIII, cuvânt de învățătură la rugăciune  cu bunăvoința lui Dumnezeu Tatăl și a Sfântului Duh . .Voi mai publica pe pagina mea cuvinte din cartea Scara ,dar pentru cei care o doresc în integralitatea ei o pot achiziționa fie din librăriile ortodoxe fie de la alte librarii sau chiar de  internet 

CUVÂNTUL XXVIII
Despre fericita rugăciune , sfinţita mică
a tuturor virtuţilor ; şi despre înfăţişarea
văzută şi gândită în vremea rugăciunii

 1) Rugăciunea este , după însuşirea ei , însoţirea şi unirea omului şi a lui Dumnezeu ; iar după lucrare , susţinătoarea lumii. Este împăcare a lui Dumnezeu ; maica lacrimilor lumii şi fiica lor ; ispăşirea păcatelor , pod de trecere peste ispite , peretele din mijloc în faţa necazurilor ; zdrobirea războaielor , lucrarea îngerilor , hrana tuturor fiinţelor netrupeşti , veselia ce va să vie , lucrarea fără margine , izvorul virtuţilor , pricinuitoarea harismelor ( a darurilor ) , sporirea nevăzută , hrana sufletului , luminarea minţii , securea deznădejdii , dovedirea nădejdii , risipirea întristării , bogăţia călugărilor , visteria sihaştrilor , micşorarea mâniei , oglinda înaintării , arătarea măsurilor , vădirea stării dinăuntru , descoperirea celor viitoare , semnul slavei . Rugăciunea este celui ce se roagă cu adevărat tribunal , dreptar şi scaun de judecată al Domnului , înaintea Judecăţii viitoare .
  2) Ridicându-ne în picioare , să ascultăm pe această  împărăteasă a virtuţilor strigând cu glas înalt către noi : * Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi odihni pe voi . Luaţi jugul meu asupra voastră şi veţi avea odihnă şi vindecare rănilor voastre . Că jugul meu este blând * (Mat.11, 29) şi tămăduitor al unor mari greşeli 890.
  3) Cei ce pornim ca să ne înfăţişăm înaintea Împăratului şi să vorbim cu El , să nu facem drumul nepregătiţi , ca nu cumva văzându-ne de departe să nu avem arme şi haine cuvenite înfăţişării înaintea Lui , să poruncească slujitorilor şi dregătorilor Lui să ne lege şi să ne arunce departe de la faţa Lui , iar cererile noastre să le rupă şi să ni le azvârle în faţă .
  4) Când porneşti să te înfăţişezi înaintea Domnului să-ţi fie haina sufletului ţesută întreagă din firele , mai bine zis din zalele nepomeniri răului . Căci de nu , cu nimic nu te vei folosi . Să-ţi fie ţesătura cereri tale simplă , neîmpestriţată în chip felurit . Căci cu un singur cuvânt , vameşul şi fiul risipitor l-au împăcat pe Dumnezeu cu ei .
  5) Una este înfăţişarea celor ce se roagă , dar în acelaşi timp , felurită şi deosebită . Unii se înfăţişează ca unui Prieten şi Stăpân , aducând - I Lauda şi cererea pentru alţii şi nu pentru ei . Alţii  vin să ceară bogăţie şi slavă şi îndrăzneală mai multă ; alţii să se roage să fie desăvârşit izbăviţi de duşmanii lor . Unii cer să capete o oarecare dregătorie ; alţii desăvârşita scăpare de vreo datorie ; alţii , eliberarea din închisoare ; alţii iertarea de niscai vinovăţii .
 


   889. Ea e scufundată în abisul Celui Unu , şi umplută de infinitatea Lui .
  
890. În aceste rânduri se identifică rugăciunea cu Isus însăşi . Aceasta se explică din faptul că rugăciunea este *însoţire * (ανάμειξη – amestecare ) atât de deplină a sufletului cu Dumnezeu , că nu se mai poate deosebi în ea lucrarea omului , de lucrarea lui Dumnezeu , nici subiectul omenesc , de subiectul dumnezeiesc . Aceasta desigur când rugăciunea e concentrată întreagă spre Dumnezeu , cu uitarea tuturor celorlalte gânduri .Căci ori ce gând fiind numai al nostru , sau al nostru şi al celui rău , ne desparte de Dumnezeu .Isus se roagă în rugăciunea noastră şi noi ne rugăm în rugăciunea Lui .Sau mai precis , Duhul lui Dumnezeu , ca într-un adăpost liniştitor .În rugăciune pe de o parte vorbim cu Dumnezeu , pe de alta Dumnezeu vorbeşte în noi cu El însuşi .Prin ce cerem şi primim, sau avem în acelaşi timp darul şi puterea lui Dumnezeu .Aici îşi arată eficienţa concretă faptul că Dumnezeu este Tată şi Fiu ,sau Duh Sfânt ; sau Fiu făcut om şi având unit cu sine pe Duhul Sfânt ; Fiu unit prin întrupare cu noi şi având în Sine ca om şi deci şi noi în unire cu El pe Duhul Sfânt.

  6)  Înainte de toate să  punem pe hârtia rugăciunii noastre o mulţumire sinceră . În al doilea rând , mărturisirea şi zdrobirea sufletului întru multă simţire . Apoi să facem cunoscut Împăratului toată cererea noastră . Chipul mai înainte arătat al rugăciunii noastre e cel bun , precum s-a spus unui frate oarecare de către Îngerul Domnului .
  7) Dacă te-ai făcut vreodată  vinovat faţă de judecătorul văzut , nu vei avea nevoie de alt chip în înfăţişarea rugăciunii tale , iar dacă nu te-ai înfăţişat nici tu vreodată şi n-ai văzut nici pe alţii cercetaţi , învaţă această din rugăciunea celor bolnavi în faţa doctorilor , când e să li se taie şi să li se ardă o rană .
  8) Nu face pe deşteptul în cuvintele rugăciunii tale ! Căci gânguritul simplu şi nemeşteşugit al copiilor a înduioşat pe Tatăl lor cel din ceruri 891.
  9) Nu te opri la vorbărie , ca nu cumva prin căutarea cuvintelor să ţi se împrăştie mintea . Un cuvânt al vameşului a făcut pe Dumnezeu îndurător şi un cuvânt spus cu credinţă a mântuit pe tâlhar . Multa vorbire în rugăciune pricinuieşte minţii năluciri şi împrăştiere . Iar un singur cuvânt o adună .
  10) Când simţi dulceaţa sau străpungere în rugăciune , rămâi în aceea  stare . Căci atunci se află cu noi păzitorul care se roagă împreună cu noi 892 .
  11) Nu fi îndrăzneţ , chiar dacă ai dobândit curăţia . Mai degrabă apropie-te întru multă smerită cugetare şi mai multă îndrăznire vei avea 893 .
  12) Chiar de ai urca toată scara virtuţilor , roagă-te pentru iertarea păcatelor , auzind pe Pavel  care strigă că dintre ce păcătoşi * cel dintâi sunt eu * ( I Tim.I, 15)
  13) Îndulcesc bucatele , undelemnul şi sarea ;înaripează rugăciunea , smerenia şi lacrima .
  14) De te vei îmbrăca în toată blândeţea şi nemânierea  , nu te vei obosi mult ca să slobozeşti  mintea ta din robie 894 .
  15) Până ce n-am dobândit rugăciunea vădită , ne asemănăm celor ce deprind pruncii la început să umble . 895.
  16) Luptă  să ridici , mai bine zis să închizi cugetarea în cuvintele rugăciunii , iar dacă , slăbind pentru pruncia ei , cade , ridic-o iarăşi .Căci e proprie minţii nestatornicia dar e propriu lui Dumnezeu s-o poată statornici 896 .
  17)  De ai dobândit nevoinţa  neîntreruptă , va veni în tine Cel ce , închizând între ţărmuri marea minţii îi spune în rugăciune ; vino până aici şi să nu treci de aici 897 .
 

  891.* Nu trebuie să se facă vorbărie , sau să se spună deodată multe  în rugăciune .Ci şa se spună un singur lucru , sau aceleaşi  lucruri de mai multe ori *. La Veniamin Costache se mai dă şi cap. 61 din Diadoh , Fil.rom.I, p. 358-359 .

 892. Îngerul păzitor sau Sfântul Duh .
 893.  E  cunoscută * Îndrăznirea sfinţilor în rugăciune . Dar ea e deosebită de îndrăznirea obraznică . Ea e îndrăznirea încrederii în iubirea lui Dumnezeu .
  894. Din robia gândurilor
  895. * Căci precum cei ce deprind pe prunci , când aceştia înaintează puţin şi cad , îi ridică iarăşi şi-i învaţă să păşească mai mult , aşa şi noi îndreptăm mintea  noastră care în rugăciune cade din aţintirea la Dumnezeu şi o ridicăm iarăşi , până ajunge de nu mai cade *.
  896. Dumnezeu o fixează în Sine , pentru că îi deschide infinitatea Sa minunată , în care mintea are totul .
  897. Dumnezeu închide marea minţii între ţărmurile sale , căci nu o lasă să vagabondeze , zbuciumându-se în tot felul de alte gânduri .Dar între aceste ţărmuri îşi află ea adâncimea nesfârşită . Dacă trece peste ele , apele în care se mişcă îşi pierd adâncimea .

  18) Nu poate fi  legat duhul . Dar unde e  Ziditorul duhului , toate se supun lui 898 .
  19) Dacă ai vedea vreodată Soarele , cum se cuvine , ai putea să şi vorbeşti cu El , după cuviinţă . Iar de nu , cum poţi să te apropii de El  în chip nemincinos , odată ce nu-l vezi ? 899.
  20) Începutul rugăciunii alungă , printr-un singur gând   , atacurile , de la începuturile lor ; la mijlocul ei , cugetarea se statorniceşte în cele spuse şi gândite ; iar desăvârşirea ei este răpirea la Dumnezeu  900.
  21) Alta este bucuria ce se naşte din rugăciune în cei ce petrec în obşte şi alta , cea care se iveşte în cei ce se roagă îndeletnicindu-se cu liniştea . Cea dintâi e amestecată  poate cu închipuiri ; cea de a doua  se umple întreagă de smerita cugetare .
  22)  De deprinzi mintea sa nu se depărteze  niciodată , îţi va fi aproape chiar şi când te afli la masă . Iar dacă rătăceşte neîmpiedicată , nu va putea să rămână niciodată lângă tine .
  23) Marele lucrător al marii şi desăvârşitei rugăciuni zice : * Voiesc să spun cinci cuvinte cu mintea mea * şi cele următoare ( I Cor .14,19). Celor mai prunci cu duhul acest lucru le este străin . De aceea noi , ca nişte nedesăvârşiţi , căutăm felurimea şi cantitatea în rugăciune . Dar felul al doilea e pricinuitor al celui dintâi  901 . Căci se spune : * Dă  rugăciune curată celui ce se roagă * fără pregetare în chip întinat şi cu osteneală .
  24) Altceva este întinăciunea rugăciunii şi altceva e pieirea ei ; şi altceva furarea şi alceva prihănirea ei . Întinăciunea ei este a sta înaintea lui Dumnezeu şi a năluci gânduri necuvenite ; pieirea este a se robi de griji nefolositoare . Furarea este împrăştierea  cugetării pe nesimţite ; prihănirea este un atac oarecare ce se apropie de noi .
  25) De nu suntem singuri în vremea  stării la rugăciune , să dăm un chip lăuntric acestei

 


 898. Duhul nu e ca obiectele materiale , care se mişcă după aceleaşi legi rămânând în structura lor  finită
 899. * Dumnezeu nu e ca obiectele materiale , care se mişcă după aceleaşi legi rămânând în structura lor finită . Duhul e libertatea şi putinţă de a porni în ori ce direcţie . Dar Creatorul duhului suprem , în Care se poate mişca în toată libertatea şi Care susţine toată libertatea , căci în El sunt toate şi El este izvorul a toată libertatea . Şi fiindcă numai în El sunt toate , toate se mişcă în El ; şi mai ales , duhul omului care L-a găsit rămâne în El şi în El şi-a găsit izvorul libertăţii depline .
 900. La început rugăciunea şi mintea alungă chipurile  ispititoare prin singurul gând de a  se ruga lui Dumnezeu ; după aceea se gândeşte la grija lui Dumnezeu pentru noi , sau la conţinutul cuvintelor rugăciunii , la vârful ei uită şi de acestea şi e răpită la Dumnezeu însuşi ca subiect iubitor infinit şi atotcuprinzător .
  901. * Osteneala trupească este foarte folositoare celor începători şi nedesăvârşiţi în vârsta duhovnicească . Celor desăvârşiţi le este de prisos ca unora ce le ajunge să lucreze numai cu mintea şi cu partea fără formă  a sufletului . Cei prunci ( duhovniceşte n.tr.) au nevoie de metanii şi de îndelungată întindere a mâinilor şi de starea în picioare de toată noaptea şi de altele , ca să se obişnuiască mintea la rugăciune împreună cu trupul .Iar celor desăvârşiţi , le ajunge lucrarea minţii , ca unora ce au dobândit rugăciunea neîncetată şi necontenită , deşi la înfăţişare nu sunt văzuţi de noi făcând aceasta * . La început trebuie să ne obosim săvârşind gesturi trupeşti ale rugăciunii ; metanii , întinderea mâinilor spre cer , rostirea cuvintelor . Acestea atrag şi mintea mai mult la rugăciune şi întăresc simţirea ei de rugăciune , până ce ea , obişnuindu-se , poate să săvârşească şi singură rugăciunea cu luare aminte , nefurată de gânduri . Nu numai sufletul înrâureşte trupul , ci şi invers . Căci în oricare măsură chiar la gesturile ce par foarte trupeşti , participă şi sufletul . Odată cu mâinile întinse spre cer , se întinde şi mintea ; odată cu plecarea trupului în metanii , se pleacă şi mintea în faţa lui Dumnezeu .

Stări la rugăciune , să dăm un chip lăuntric acestei stării la rugăciune , să dăm un chip lăuntric acestei stări . Iar de nu sunt de faţa slujitorii laudelor , să dăm şi înfăţişării din afară chipul rugăciunii .Căci în cei nedesăvârşiţi , de multe ori mintea ia chip comun cu cel al trupului .
  26) Toţi , dar nu mai mult cei ce se duc la Împăratul ca să primească iertarea datoriilor , au nevoie de o zdrobire negrăită .
  27) De ne aflăm încă în închisoare , să urmăm lui Petru şi *să ne încingem cu şorţul * ascultării , să ne dezbrăcăm de nevoile noastre şi să ne apropiem , goi de acestea , de Domnul în rugăciune ( sunt îmbinate Ioan 21,18 şi Faptele 12, 8. n.tr.) , cerând să se facă numai voia Lui .Şi atunci vei primi pe Dumnezeu de cârmaci al sufletului tău , ca să te cârmuiască fără primejdie .
  28) Sculându-te din iubirea de lume şi de plăceri aruncă grijile . Dezbracă-te de gânduri , leapădă-te de trup . Căci rugăciunea nu e nimic altceva decât  înstrăinarea de lumea văzută şi nevăzută . * Căci ce-mi este mie în cer ? * (Ps.72,24) . Nimic .„ Şi ce am viot de la Tine pe pământ ? „ (Ibid.) . Nimic , decât să mă lipesc de tine neîmprăştiat în rugăciune . Unii doresc bogăţie , alţii slavă , alţii agoniseală . ( Iar dorul meu este să mă lipesc de Tine , să+mi pun în Tine nădejdea ( nepătimirii mele ) Ps. 72,27) .
  29) Credinţa înaripează rugăciunea . Căci fără ea nu se poate zbura la cer .
  30) Cei împătimiţi să cerem cu stăruinţă pe Domnul . Căci toţi cei neîmpătimiţi au înaintat la nepătimire din împătimire 902.
  31)Deşi judecătorul nu se teme de Dumnezeu ca Dumnezeu , dar pentru că sufletul din el , văduvit prin păcat şi cădere , îi pricinuieşte supărări , îi face dreptate împotriva duşmanului lui , trupul şi a duhurilor care-l războiesc ( Lc. 18.5) 903 .
   32) Pe cei recunoscători , Bunul nostru Chivernisitor îi atrage prin împlinirea grabnică a cererii , spre dragostea Lui ; dar sufletele nerecunoscătoare ale câinilor le face să şadă , din foamete şi din setea după împlinirea cererii lor , lângă El prin rugăciune . Căci câinele  nerecunoscător , îndată ce primeşte pâinea , se depărtează  de la cel ce i-a dat-o 904 .
  33)  Nu zice că zăbovind  mult timp în rugăciune , n-ai dobândit  nimic , căci iată  ai şi dobândit . Căci ce bine mai înalt  este acela de  a fi fost lipit de El şi de a fi stăruit neîntrerupt î unirea cu El ? 905.
 


  902.Numai în Dumnezeu cel  netătimitor , cel desăvârşit liber , putem avea şi noi nepătimirea , sau libertatea deplină de ori ce robie a păcatului , a pornirilor păcătoase .
 903. Sufletul în greceşte e feminin ( Ψυχή ), deci poate fi asemănat cu o văduvă . Trupul e ambigen  , deci la singular e masculin . Sufletul devenit văduv prin păcat , căci a fost părăsit de Dumnezeu , adevăratul bărbat , e mereu nedreptăţit de trup .
  904* Din icomomie Dumnezeu nu dăruieşte repede  celor ce cer darurile .Căci primindu-le , aceştia uită îndată pe Cel ce le-a dat * A mâncat Iacob * şi cele următoare (Ps. 78,7) ; şi :* A şezut  poporul să mănânce şi să bea şi s+a sculat să joace ( )Ieş.6,1 ) . Cuvântul despre rugăciune  al Scărarului e aspru şi concret , ca toată scrierea lui . Nu e o frumoasă descriere  a stării de răpire în frumuseţile  negrăite ale lui Dumnezeu .
  905. A sfântului Isaac : * De ceri lui Dumnezeu un lucru  si te supune  la multă răbdare , întrucât nu te ascultă repede , nu te întrista . Căci nu eşti tu mai înţelept  ca Dumnezeu . Aceasta ţi se întâmplă  fie pentru că eşti nevrednic să primeşti ceea ce ceri , fie pentru că n-ai ajuns la măsura de a primi darul ce-l ceri .Căci nu trebuie să te întinzi la măsuri  mai înainte de vreme , ca să nu fie
dispreţuit darul lui Dumnezeu  prin repeziciunea  cu care –ai primit . Căci tot ce dobândeşte uşor  se şi pierde repede , iar tot lucrul aflat  cu osteneală  se şi păzeşte  uşor cu multă străjuire *.
   34) Nu te teme cel osândit de executarea pedepsei lui , atâta cât se teme ce îngrijeşte de rugăciune , de starea la rugăciune . De aceea  , de este cineva  înţelept şi ager  la minte , poate lepăda  gândindu-se la ea , toată defăimarea şi mânia  şi grija  şi ocupaţia  şi necazul şi săturarea  şi gândul şi ispita  906.
  35) Pregăteşte-te pentru rugăciunea neîncetată din suflet  spre ridicarea  la rugăciune  şi vei  înainta degrabă 907 .
  36) Am văzut pe unii care străluceau în ascultare şi se îngrijeau cu toată  puterea de pomenirea lui Dumnezeu  cu mintea , ridicându-se la rugăciune  dintr-odată  şi înălţându-se  deasupra minţii lor degrabă  şi vărsând şiroaie de lacrimii 908 . Căci se pregătiseră  prin cuvioasa ascultare .
  37) Cântării împreună  îi urmează robiri şi împrăştieri , dar nu se întâmplă aceasta  cu rugăciunea  cântată  de unul singur  909.  Căci pe aceasta  o războieşte lenea  pe când  celei  dintâi îi ajută râvna .
  38) Iubirea ostaşului  faţa de împărat  o arată războiul ; iubirea călugărului faţa de Dumnezeu o arată vremea rugăciunii şi starea la rugăciune . Starea ta lăuntrică ţi-o arată rugăciunea .Căci teologii ( cuvântătorii de Dumnezeu  n.tr.) au socotit-o pe aceasta oglinda călugărului .
  39) Cel ce se îndeletniceşte cu vreun lucru , dacă venind ceasul rugăciunii continuă  să se ocupe cu el , e de batjocura dracilor . Căci scopul furilor  e să fure rugăciunea , ceas de ceas , de la noi .
  40) Nu refuza , când ţi se cere să te rogi pentru un suflet  , chiar dacă n-ai dobândit rugăciunea . Căci credinţa  celui ce o cere pe aceasta a mântuit  de multe ori pe cel ce se roagă cu zdrobire de inimă  910 . Nu te înălţa dacă te-ai rugat pentru altul şi ai fost ascultat .Căci credinţa lui a lucrat şi a izbutit 911 .
  41) Oricărui copil i se cere de învăţător în fiecare zi neîncetat să spună ceea ce a învăţat  de la el . Oricărei minţi i se cere cu dreptate în fiecare rugăciune puterea ce a primit- de la Dumnezeu . 912 .

                                                                                                      
   906. Aceasta înseamnă a te ruga neîncetat .
   907 . E rugăciunea neîncetată  cea care se deapănă în minte . Dar deosebită de ea e ridicarea  ,sau starea  sărbătorească  la rugăciune . Scărarul face în acest * Cuvânt * mereu deosebirea între ele . Ridicarea sau starea la rugăciune  e ca Liturghia de Duminică , faţă de rugăciunile şi slujbele de toate zilele .
  908. Rugăciunea neîncetată se face ţinând neîncetat pomenirea lui Dumnezeu în minte . Dar starea sau ridicarea la rugăciune este ridicarea  chiar peste minte , este uitarea e sine a omului şi răpirea la Dumnezeu , în desăvârşita iubire se El .
  909. Ed. 1970 : * Adică celei de unul singur * P.G. : * Cea care în deosebi , precum am cunoscut eu din cercare , e războită de mii de patimi *.
  910. Nu numai pentru cel care se roagă câştigă , ci şi noi câştigăm di aceasta ; încrederea aceluia în rugăciunea noastră ne obligă şi ne dă putere să fim vrednici de ea .
  911. Credinţa celui pentru care ne rugăm lucrează şi în rugăciunea  noastră pentru el . Credinţa  nu lucrează numai în cel ce o are ci se comunică şi altora , ca în vasele comunicante . Preotul slujitor câştigă şi el  din credinţa  credincioşilor , a membrilor preoţiei generale .
  912. Chiar în timpul rugăciunii ni se dă de la Dumnezeu puterea rugăciunii . Ni se dă ca să arătăm lui Dumnezeu că o folosim . El vrea să se roage cu noi şi în noi . Să ne asociem Lui în această rugăciune , făcând-o rugăciunea noastră . Să nu lăsăm pe Dumnezeu să lucreze fără efect asupra noastră .
  42) Când te rogi cu trevzie , eşti mai repede împins spre mânie . Căci acesta este scopul vrăjmaşilor 913 . Să împlinim toată virtutea , dar mai mult rugăciunea , cu multă simţire . Dar sufletul se roagă întru simţire , când se ridică mai presus de mânie .
  43)  Numai cele agonisite cu multe cereri şi în timp îndelungat ne rămân statornice . Cel ce a câştigat pe Domnul , nu-şi mai spune sie în rugăciune scopul ei . Căci atunci Domnul Se roagă pentru el cu suspine negrăite ( Rom. 8,26) 914 .
  44) Nu primi în rugăciune nici o nălucire a simţurilor , ca să nu suferi vreo ieşire din minţi 915
  45) Încredinţarea împliniri oricărei cereri  se  iveşte chiar în rugăciune . Iar încredinţarea este izbăvirea de îndoială  . Încredinţare  este vădirea neclintită a ceea ce nu este vădit .
  46) Îngrijindu-te de rugăciune , fă-te foarte milostiv . Căci în ea călugării vor lua cele însuşite . Iar ceea ce urmează se va spune în ceea ce urmează  916 .
  47) Venind foc în inimă , a înviat rugăciunea . Iar sculându-de aceasta şi înălţându-se la cer , s-a făcut coborârea focului în foişorul sufletului  917 .
  48) Spun unii că rugăciunea e mai mare decât aducerea aminte de moarte .Iar eu le laud ca pe două firi ale unui unic ipostas 918 .
  49) Calul încercat , cu cât înaintează , cu atât se înfierbântă şi sporeşte în alergare . Prin alergare înţeleg cântarea şi prin cal , mintea bărbătească . Aceasta adulmecă de departe războiul şi pregătită fiind , rămâne cu totul neliniştită .
  50) Urât lucru este să răpeşti apa de la gura însetatului . Dar mai urât este ca sufletul ce se roagă cu străpungere să se lipsească pe sine înainte de sfârşitul acesteia , de mult dorita stare de rugăciune .
  51) Să nu sări (din rugăciune ) până nu vei vedea focul şi apa încetând prin iconomie .Căci nu vei primi un timp ca acesta pentru iertarea păcatelor în toată viaţa ta  919 .
 


                                                                                                      
  913. Râvna noastră la rugăciune o întoarce vrăjmaşul spre mânie împotriva vreo unor fraţi sau împrejurări care neîntrerupt.
  914. *Lărgită fiind mintea atunci de har şi înaintând spre Cel ce dă celor ce se roagă  rugăciune şi însuflată fiind de El , nu se mai ocupă cu cuvintele rugăciunilor rostite de ea . Cuvintele despre cele ce le cearcă cu lucrul le trece cu vederea , câştigând din cantitate , calitate *.
  915. * Rugându-te , zice , nu asemăna cele dumnezeieşti cu vre-un lucru supus simţurilor , ca să cazi din dreapta judecată *.
  916. * Ţi-ai  închis inima spre facerea celor bune , voi închide şi Eu sânul odihnei în vremea pedepsirii tale * Ed.1970 : * Cel milostiv zice , se va lua daruri însutite în rugăciune ; iar ceea ce urmează , adică *va moşteni viaţa veşnică * , va lua în viaţa  viitoare . P.G. : Alta : * De ce plângi rugându-te ? Căci tu văzând lacrimile  săracului  , nu te milostiveşti *. Alta :  * Cum te va milui Dumnezeu ? Aripa rugăciunii e milostenie . De nu vei face aripă rugăciunii tale , nu se va urca  la cer . Căci  precum flacăra  dacă nu are untdelemn se stinge , la fel rugăciunea , dacă nu are milostenie , pire  * .
 917 . *Foc  numeşte aici .dorul dumnezeiesc , care aprinzându-se în inimă, face să se înalţe la cer ;şi ca urmare în foişorul sufletului acestuia , sau în cugetul înălţat peste cele pământeşti . Se coboară Duhul dumnezeiesc , cum S-a coborât şi Apostoli în chip sensibil * .
  918. * Amândouă (adică rugăciunea şi pomenirea morţii ) , fac sufletului bine şi îi insuflă străpungerea dumnezeiască * .
919. * Să nu te desparţi de rugăciune , până ce lacrimile de Dumnezeu mişcate şi focul străpungerii nu se vor opri , din iconomia harului , pentru mândrie . Că nu ştii dacă vei mai dobândi în viaţa ta vre-o astfel  de stare la rugăciune , pricinuitoare a iertării păcatelor * .

Cel ce a gustat rugăciunea şi şi-a întinat de multe ori mintea cu un cuvânt greşit din neatenţie  920 , stând la rugăciune nu află , de obicei , pe Cel dorit
  52) Altceva este a supraveghea mai des inima şi altceva a conduce inima , prin minte care stăpâneşte şi aduce , ca arhiereu , jertfe raţionale lui Hristos 921. Pe cei dintâi , cum  zice unul din cei ce s-au împărtăşit de numele de teolog ,venind focul cel sfânt şi mai  presus de ceruri , îi arde pentru nedeplinătatea curăţeniei ; pe ceilalţi îi luminează , pentru măsura desăvârşirii la care au ajuns 922 . căci Acelaşi se numeşte foc mistuitor şi lumină luminătoare . De aceea  unii , ieşind din rugăciune , sunt ca unii ce ies dintr-un cuptor de foc , simţind ca o uşurare de o murdărie şi de cele materiale . Alţii sânt ca luminaţii de o lumină şi îmbrăcaţi în veşmântul smereniei şi al veseliei .
   Iar cei ce ies din rugăciune neîmpărtăşiţi de aceste două  lucrări , s rgă în chip trupesc , ca să nu spun iudaic . Dacă un trup ce se atinge de un alt trup , se preschimbă prin lucrarea aceluia , cum  nu se va preschimba cel ce se atinge de Trupul lui Dumnezeu cu mâini nevinovate ? 923 .
  53) Trebuie să privim la Preabunul nostru Împărat , cum privim la împăratul de pe pământ . Căci şi acesta dăruieşte darurile sale ostaşilor săi , uneori prin sine însuşi , alteori printr-un prieten , alteori printr-un slujitor , şi alteori şi într-un chip neştiut . Deci aşa ne dăruieşte şi veşmântul smereniei , potrivit nouă .
  54) Precum împăratul pământesc priveşte cu scârbă la cel ce stă în faţa lui dar şi întoarce faţa de la el şi vorbeşte cu duşmanii stăpânului , aşa priveşte cu scârbă şi Domnul la cel ce stă înaintea Lui în rugăciune şi primeşte gânduri necurate 924 .
  55) Alungă cu arma pe câinele ce se apropie ; şi de câte ori se obrăzniceşte din nou nu-l îngădui 925 .
  56) Cere  prin plâns ; * Că cel ce cere ( astfel ) va lua şi cel ce caută va afla şi celui ce va bate i se va deschide *(Lc. 11,10).Păzeşte rugăciunea ta , ca nu cumva să fii jefuit din partea dreaptă  926 .
 


   920. Ed. 1970 : * Poate un cuvânt de laudă sau un cuvânt urât , cum socotesc *.
   921. * Altceva este a înţelege şi privi pe sine însuşi , şi altceva  a fi supraveghetor (episcop ) şi stăpânitor al patimilor , care e cu mult mai mult  decât primul lucru * . * Mintea este conducătoare (Όταν) când  călăuzeşte bine cele ale sale şi din jurul său , sau puterile  sufletului şi simţurile trupului . Şi este arhiereu , când aduce înţelesuri curate şi nepătate pe altarul dumnezeiesc , prin rugăciune . E propriu conducătorului să  călăuzească cele dinăuntru ; şi arhiereului , să supravegheze necontenit şi cele din afară şi cele dinăuntru *. Ideea acestor cuvinte e luată de la sfântul  Marcul Ascetul , Despre Botez , rom.I,p.294 . Toate raţiunile lucrurilor sunt dăruite de Dumnezeu subiectelor create ca ele să le aducă , la rândul lor , jertfe curate lui Dumnezeu , după ce şi le-au însuşit ; să le aducă unite cu recunoştinţa şi lauda Lui , prin rugăciune . Aceasta e liturghia neîncetată  a minţii : luarea la cunoştinţă   a raţiunilor celor create şi recunoaşterea obârşiei lor în Dumnezeu şi mulţumirea pentru ele . În aceasta constă recunoaşterea .
  922. Poate fi vorba de două feluri de raţiuni ale lucrurilor ce şi le însuşeşte omul . Pe cele murdărite de pofta omului , le arde Duhul Sfânt curăţindu-le ; pe cele curate le luminează si mai mult .
  923. * Vorbeşte de sfânta Taină a Împărtăşaniei * .
  924. Gândurile necurate la care ia aminte cineva în rugăciune , nu stau prin ele însele , ci sunt ale duşmanilor lui Dumnezeu . Nu există gânduri fără subiect care le gândeşte . Deci prin acele gânduri cel ce se roagă stă de vorbă cu duşmanii lui Dumnezeu , care sunt subiectele acelor gânduri .
   925. * Câine numeşte pe dracul care , printr-un pretext oarecare , fură mintea din rugăciune . Acesta trebuie alungat cerându-se ajutor lui Dumnezeu *.
   926. Să nu fii jefuit de curăţie chiar prin fapta bună a rugăciunii . Şi aceasta ţi se poate întâmpla când , rugându-te de exemplu pentru o femeie te gândeşti cu poftă la ea .
  57)  Nu căuta să mărturiseşti faptele trupeşti cu de-amănuntul , aşa cum sunt , ca să nu te ispiteşti tu însuţi .
  58) Să nu ţi se facă ţie vremea rugăciunii , vreme sau ceas al unor cugetări trebuincioase , sau al unor lucruri duhovniceşti . Iar de nu , vei fi jefuit de ceea ce e mai bun  927 .
  59) Cel ce ţine neîncetat toiagul rugăciunii nu se poticneşte . Şi chiar de i s-ar întâmpla aceasta , nu va cădea de tot . Căci rugăciunea este stăpânitoare  bine - credincioasă  de la Dumnezeu . Folosul ei se dovedeşte prin biruirea împiedicărilor  drăceşti ce ni se întâmplă în timpul adunărilor ( slujbelor de obşte n.tr.) . Iar rodul ei , prin înfrângerea vrăşmaşului . * Căci întru aceasta am cunoscut că m-ai voit pe mine , ca  nu se va bucura vrăjmaşul meu de mine  - zice psalmistul – din toată inima mea * ( Ps. 118,10) , cu gura , cu sufletul şi cu duhul . Căci * unde sunt doi de pe urmă adunaţi , acolo e şi Dumnezeu în mijlocul lor * (Mat. 18,20).
  60) Nici cele trupeşti , nici cele duhovniceşti nu le au toţi la fel . Unora li se potriveşte mai mult cântarea repede , altora cea mai domoală . Cel dintâi se apără de robie , ceilalţi se luptă cu lipsa de învăţătură  928 .
  61) Dacă te rogi neîntrerupt Împăratului împotriva vrăjmaşilor tăi , când vor veni asupra ta , îndrăzneşte că nu vei obosi . Că se vor depărta de la tine degrabă . Fiindcă nu voiesc nelegiuiţii să te vadă luând cununa în lupta cu ei prin rugăciune . Pe lângă aceasta vor fugi , biruiţi de rugăciune , ca de foc .
  62) Agoniseşte toată bărbăţia şi vei avea pe Dumnezeu ca învăţător al rugăciunii 929  .
  63)  Nu e cu putinţă a învăţa să vezi prin cuvânt . Ci vederea ţine de fire . Nici frumuseţea rugăciunii nu se cunoaşte prin învăţătura altuia . Căci ea are de la sine învăţător pe Dumnezeu ,  Care învaţă pe om conştiinţa şi dă celui ce cere rugăciunea  930 şi binecuvântează anii celor drepţi . Amin
                                                                                      
  927. Nu te lăsa ispitit să rezolvi probleme necesare , sau chiar să cugeţi  la lucruri duhovniceşti în vremea rugăciunii . Aceasta înseamnă să te laşi furat de la rugăciune . Aceasta nu stă în contrazicere cu aducerea raţiunilor cunoscute ale lui Dumnezeu , odată cu mulţumirea pentru ele ; nici cu amintirea recunoscătoare a ceea ce a făcut Dumnezeu pentru tine şi pentru lume .
  928. Ed. 1970 : * Cei ce cântă mai repede fac aceasta ca să nu fie furaţi de alte gânduri ; Cei ce cântă mai rar , ca să nu spună cum nu trebuie cuvintele , din lipsă de învăţătură . Dar tuturor cea mai bună le e măsura şi în privinţa timpului *.
  929. * Nu are nevoie , zice , de dascăl în rugăciune , ci de râvna sa proprie , pentru care însuşi Dumnezeu i Se face Dascăl . Căci pe cel ce se roagă după lege şi cu râvnă , Dumnezeu îl învaţă prin iluminare şi-i face mintea neclintită şi-l izbăveşte de robie * . Alta , a sfântului Maxim : * Cel ce iubeşte pe Dumnezeu cu adevărat se roagă neîmprăştiat . Cel ce se roagă neîmprăştiat lui Dumnezeu iubeşte pe Dumnezeu . Nu se roagă neîmprăştiat cel ce are  sufletul alipit de cele pământeşti . Deci nu iubeşte pe Dumnezeu cel ce are mintea legată de cele  omeneşti prin împătimire * .

  930. * Dumnezeu dă celui ce cere rugăciunea * Nu se poate şti cine începe mai întâi : cel ce se roagă sau Dumnezeu care dă puterea să se roage , celui ce se roagă . 

Ioan Scararul -Scara

Pentru iubitorii de carte religioasa ,dar și pentru cei care vor sa afle câte ceva din minunata carte Scara a prealuminatului Ava Ioan Scărarul  am nevoit la copierea Cuvântului I cu bunăvoința lui Dumnezeu Tatăl și a Sfântului Duh . .Voi mai publica pe pagina mea cuvinte din cartea Scara ,dar pentru cei care o doresc in integralitatea ei o pot achiziționa fie din librăriile ortodoxe fie de la alte librarii sau chiar de  internet 


SCARA
DUMNEZEIESCULUI URCUŞ

   Cartea de faţă arată în chip limpede cea mai bună cale , celor ce voiesc să-şi înscrie numele de bună voie în cartea vieţii . Căci citind-o pe aceasta , o vom afla călăuzind fără rătăcire pe cei ce-i  urmează şi păzindu-i nevătămaţi  de nici o poticnire .Ea ne înfăţişează o sacră întărită de la cele pământeşti la Sfintele Sfintelor şi ni-L arată pe Dumnezeul iubirii rezemat pe vârful ei . Această scară socotesc că a văzut-o şi Iacov cel ce a călcat peste patimi ,când se odihnea după nevoinţa lui. Dar să începem , rogu-vă cu râvnă şi cu credinţă acest urcuş înţelegător şi suitor la cer ,al cărui început e lepădarea de cele pământeşti , iar la sfârşit , e Dumnezeul iubirii .
CARTEA DESPRE NEVOINŢE
   A lui Ava Ioan , egumenul călugărilor din Muntele Sinai , pe care a trimis-o lui Ava Ioan , egumenul  Mănăstirii Raithu  , de care a fost îndemnat să o scrie .
Se împarte în treizeci de cuvinte , asemenea unor trepte ale unei scări ,  care urcă pe cel ce o urmează de la cele mai de jos la cele mai înalte , de unde cartea s-a numit şi „ Scara „

Cuvântul I
Despre lepădarea de viaţa deşartă şi despre retragere 52
1) Bunul şi cel mai presus de bunătate şi atotbunul Dumnezeu şi Împărat al nostru ( căci e bine să începem scrierea către slujitorii Lui de la Dumnezeu ), a cinstit toate făpturile zidite de El cu demnitatea libertăţi raţionale 53 . De aceea , dintre acestea , unele sunt prietene
 


   52.*Întâia renunţare e izbăvirea de lucruri ; a doua şi a treia este cea de patimi şi de neştiinţă . De lucruri se izbăveşte uşor cel ce voieşte ; dar nu puţină osteneală se cere pentru izbăvirea de patimile faţă de ele *.
  53.*Libertatea este , după dumnezeiescul Grigorie al Nyssei , voinţa sufletului raţional gata să se mişte încotro voieşte .Pe aceasta s-o înduplecăm să fie gata să se mişte numai spre bine , ca să topim pururi amintirea răului prin gânduri bune *.
  Alta: *Libertatea este mişcarea înţelegătoare ,stăpână pe sine a sufletului .De aceea animalele neraţionale nu sunt libere .Căci sunt purtate de fire şi nu o poartă . De aceea nici nu se împotrivesc poftei naturale , ci îndată ce sunt cuprinse de o poftă , se năpustesc spre împlinirea ei . Dar omul fiind raţional , mai degrabă conduce firea decât e purtat de ea . De aceea  chiar când doreşte ceva , dacă voieşte , are puterea să înfrâneze dorinţa , sau să –i dea urmare . Pentru aceasta cele necuvântătoare nu sunt nici lăudate , nici mustrate , pe când omul e şi lăudat şi mustrat . Omul e fiinţa  care dispune de el însuşi de sine , ţinând seama în mod liber de legi , dar nefiind întru totul supus unei legi , ca lucrurile şi animalele ce constituie natura .Omul e într-un anumit sens mai presus de natură făcându-se instrument al voinţei sale şi putând-o umple de Duhul dumnezeiesc şi de libertatea Lui cu totul superioară , care întăreşte libertatea


ale  Lui , altele , slugi adevărate ,altele netrebnice , altele cu totul înstrăinate , altele deşi  neputincioase totuşi potrivnice Lui .
  2) Şi prieteni ai Lui am aflat , o sfinţită căpetenie noi cei neînvăţaţi că sunt fiinţele înţelegătoare şi ne - trupeşti din jurul lui Dumnezeu ; slugi adevărate , toţi cei ce fac şi au făcut neobosit şi fără încetare voia Lui ; slugi netrebnice , cei ce socotesc că s-au învrednicit de botez dar n-au păzit cu adevărat legămintele faţă de El ; străini şi potrivnici îi socotim pe cei ce sunt fie necredincioşi , fie rău - credincioşi .În sfârşit , vrăjmaşi sunt cei ce nu numai au respins porunca Domnului şi au lepădat-o de la ei , ci şi duc un războiu tare împotriva celor ce o împlinesc pe aceasta .
  3)  Dar fiecare dintre cei mai sus pomeniţi cere un cuvânt anume şi potrivit lui , iar nouă celor neînvăţaţi nu ne este de folos să înfăţişăm acestea  cu deamănuntul în scrierea de faţă .De aceea întinzând cu ascultare nepricepută , nevrednica noastră mână spre slujitorii adevăraţi ai lui Dumnezeu , care ne-au silit cu evlavie şi ne-au îndatorat cu credinţă la aceasta prin poruncile lor , şi primind de la cunoştinţă lor trestia cuvântului şi muind-o în trista şi luminoasa smerită cugetare 54 vom atinge-o pe aceasta (trestia) de inimile lor netede şi albe 55 ca pe nişte hârtii , mai bine zis ca pe nişte table duhovniceşti , şi vom zugrăvi în ele cuvintele sau mai bine zis seminţele dumnezeieşti ,zicând aşa :
  4)Dumnezeu este al tuturor ; este viaţa tuturor celor ce voiesc ; este mântuirea tuturor : al celor ce cred şi al celor ce nu cred ; al celor drepţi şi nedrepţi ; al celor cinstitori de Dumnezeu şi necinstitori ; al celor nepătimaşi şi pătimaşi ; al călugărilor şi al mirenilor ;al înţelepţilor şi al celor neînvăţaţi ; al celor sănătoşi şi al celor bolnavi ; al tinerilor şi vârstnicilor 56 . Căci e răspândirea luminii , ca arătarea soarelui , ca schimbarea ceasurilor .Şi altfel nu poate fi . * Căci la Dumnezeu nu e căutare la faţă * (Rom. 2,11) .


 


noastă .Numai când se face rob patimilor , omul devine simplă piesă a naturii , sau mai prejos de natură , deşi pe de altă parte s-a făcut astfel voia sa

  54.*A numit smerita cugetare tristă şi luminoasă : tristă , pentru răbdarea şi suportarea supărărilor ce le încearcă cei smeriţi la cuget ; şi luminoasă , pentru slava şi înălţarea  ce le pricinuieşte celor ce au dobândit-o .Sau tristă pentru cei leneşi , care nu voiesc nicidecum să o suporte pentru Dumnezeu ;iar luminoasă , pentru cei stăruitori şi bărbaţi cu sufletul , care rabdă toate pentru Dumnezeu şi cunosc cât e de mare folosul ei. *Smerita cugetare e tristă , pentru că e însoţită de amintirea păcatelor şi de conştiinţă micimii proprii ; şi luminoasă pentru că are conştiinţa mângâietoare a măreţiei lui Dumnezeu şi a milei Lui dăruitoare de viaţă . 
55.odihnind (trestia sau condeiul) În inimile netede şi albe * . Caci aceste inimi neavând cute ascunse ci primind totul cu simplitate şi cu încredere , condeiul sau ceea ce scrie condeiul e primit de ele , nu e respins , întipărindu-se în ele .
poate să decidă a voi să-L aibă pe El ca viaţă , ei toţi au putinţa ca să aibă pe Dumnezeu
Necinstitor de Dumnezeu este cel părtaş de firea raţională (cuvântătoare ) , nemuritoare , care fuge de bună voie de viaţă şi socoteşte pe Făcătorul său , cel pururi existent , ca neexistent 57
  5) Călcător de lege este cel ce răstălmăceşte legea lui Dumnezeu cu mintea lui cea sucită şi cel ce socoteşte că crede ,dar se împotriveşte în chip eretic lui Dumnezeu .
  6) Creştin este cel ce urmează lui Hristos pe cât e cu putinţă  oamenilor prin cuvinte şi fapte şi crede cu o cugetare dreaptă şi neprihănită în Sfânta Treime 58 .
  7) Iubitor de Dumnezeu este cel ce se face părtaş de toate cele fireşti şi fără de păcat şi care nu pregetă de a face după putere cele bune 59.
  8) Înfrânat este cel ce , petrecând în mijlocul ispitelor şi curselor şi tulburărilor , se străduieşte să imite cu toată puterea purtările celui ridicat deasupra tulburărilor .
   9) Călugăr este cel ce , în trup material fiind , petrece în treapta , rânduiala şi starea fiinţelor netrupeşti . Călugăr este cel ce se ţine numai în hotarele şi cuviinţele lui Dumnezeu în toată vremea , în tot locul şi lucrul 60. Călugăr este cel ce supune firea sa unei sile neîncetate şi simţurile sale unei paze neîntrerupte 61 .


 

   56) Dumnezeu este al tuturor , dar este numit aici în chip restrâns * al celor ce voiesc * . De aceea El este acestora şi mântuire . Căci întrucât ori ce om părtaş de voie liberă ca mântuire şi deci ca viaţă . În general , numai cei conştienţi şi liberi Îl pot avea ca viaţă , pentru că numai ei pot experia  prin conştiinţa lor viaţa .ca mântuire şi deci ca viaţă . În general , numai cei conştienţi şi liberi Îl pot avea ca viaţă , pentru că numai ei pot experia  prin conştiinţa lor viaţa .
  58. Credinţa este nu numai un sentiment ,sau un act de voinţă, ci şi o dreaptă cugetare  spre Dumnezeu cel în Treime .Este credinţa întemeiată pe Revelaţie şi pe predania Bisericii . A crede într-o aberaţie este o contradicţie în sine . A crede  într-un dumnezeu una cu lumea imanentă  , înseamnă a nu crede . A crede într-un aşa zis dumnezeu care nu e iubire supremă întemeiată intr-o persoană supremă , mai bine zis între trei persoane supreme , înseamnă a nu crede .
  59. Cele fireşti ale omului sunt năzuinţele lui de a depăşi prin efort liber cele ce-l înlănţuiesc de trup şi de lume .Făcând aşa se fereşte de păcat .
  60. A se ţine *în hotarele lui Dumnezeu* înseamnă a se ţine în ordinea neîngustată de legile naturale ale trupului şi ale lumii , în libertatea Duhului şi a iubirii . Acela se ţine şi în ordinea nemărginită a cuvintelor sau a raţiunilor  lui Dumnezeu .
  61.Scolia 7 sub textul ed.gr. 1970; * A numit silirea  obosirea trupurilor , pe care o rabdă de bună voie ucenicii lui Hristos prin tăgăduirea voi lor proprii şi prin renunţarea lor la odihna cu trupul , în păzirea poruncilor lui Hristos * Prin această silire monahul dovedeşte că omul poate ridica cu duhul mai presus de firea învârtoşată în păcate , că poate covârşi obişnuinţele rele devenite legi ale firii , că poate deveni liber faţa de ele . poate dezvolta fie spre domnia deplină a libertăţi , fie spre dominarea sa deplină de către
El e la extrema contrară a patimilor în care şi-a pierdut cu totul libertatea faţă de trup şi



Călugăr este cel ce şi-a făcut trupul neîntinat , gura curăţită şi mintea luminată .Călugăr este sufletul apăsat de durere , care petrece , în veghe şi somn , întru necontenita pomenire a morţii .
  10) Retragerea din lume este fericirea de bună voie de materia lăudată şi tăgăduirea firii pentru dobândirea celor mai presus de fire 62
  11) Toţi cei ce au părăsit de bună voie cele  ale vieţii au făcut aceasta fără îndoială fie pentru Împărăţia viitoare , fie pentru mulţimea de păcate , fie pentru dragostea de Dumnezeu . Iar dacă nu au avut în vedere nici unul din scopurile amintite , retragerea lor e fără judecată . Dar oricare ar fi ţinta la care ajungem , Bunul Orânduitor al nevoinţei  noastre ne aşteaptă .
  12) Cel ce a ieşit din lume pentru a se uşura de sarcina păcatelor sale să urmeze pilda celor ce şed  înaintea  mormintelor din afara cetăţii ; şi să nu înceteze  din lacrimile fierbinţi şi înfocate şi din vaietele fără glas ale inimii până nu va vedea şi el pe Isus venit şi rostogolind piatra cea învârtoşată a inimii şi dezlegând  mintea noastră , ca pe un alt Lazăr , din legăturile păcatelor şi poruncind îngerilor ; * Dezlegaţi-l din patimi şi lăsaţi-l să plece spre fericita nepătimire * 63  . Iar  de nu  va face aşa , nici un folos nu va avea .
  13)  Toţi ce voiau  să ieşim din Egipt şi să fugim de faraon 64 , aveam negreşit şi noi nevoie de un Moise (Ieş. 15) oarecare , ca mijlocitor către Dumnezeu şi după Dumnezeu ,care stând pentru noi la mijloc cu făptuirea şi cu vederea ( contemplarea ) , să întindă mâinile spre Dumnezeu , ca să trecem , povăţuiţi de el , marea păcatelor şi să punem pe fugă pe Amalic , căpetenia patimilor .S-au înşelat deci cei ce sau încrezut în ei însuşi şi au socotit că nu au nevoie de nici un povăţuitor 65 .
 
de lume .Dumnezeu l-a făcut pe om cu un amestec de libertate şi necesitate .Omul se poate dezvolta fie spre domnia deplină a libertăţi , fie spre dominarea sa deplină de către
necesitate .Prin ultima ajunge sub starea naturii pătimaşe .Prin prima se apropie de îngeri .
  62. Deoarece în partea curgătoare a firi sunt legăturile ; în iuţimea ei, voinţa  de stăpânire ; în pofta ei întristarea ; - cel ce s-a ridicat peste acestea , a tăgăduit firea * Deci nu e vorba de o desfiinţare a firii omeneşti , ci de o eliberare a ei de sub stăpânirea celor create şi de ridicarea ei la starea de stăpânire adevărată a lor .Stăpânirea peste acestea o poate avea numai cel ce s-a făcut părtaş de puterile dumnezeieşti mai presus de fire .
  63. Poate însemna şi piatră încălzită , deci înmuiată în lacrimile calde ale pocăinţei . Cum plâng cei apropiaţi lângă morminte pe cei aflaţi în ele , aşa să ne plângem şi noi sufletul  nostru mort şi îngropat sub păcate , sub piatra nepăsătoare a lor . Numai înmuind această nepăsare prin lacrimi fierbinţi , facem să vină Isus  şi să rostogolească deplin această piatră sub care stă îngropat sufletul nostru .Dar piatra aceasta poate fi socotită şi inima noastră împietrită prin păcatele întipărite cu nesimţirea lor în ea .Învârtoşarea aceasta vine prin condensarea păcatelor în patimi , ca într-un ciment .Acestea au legat libertatea sufletului cu totul .Îngerii ca fiinţe create din
14) Cei ce au ieşit din Egipt au avut ca povăţuitor pe Moise , iar cei ce au fugit din Sodoma , un înger . Şi cei dintâi se asemănă celor tămăduiţi de patimile sufleteşti prin îngrijirea doftorilor . Aceştia sunt cei ce au ieşit din Egipt .Cei de al doilea  doresc să se dezbrace de necurăţirea   nenorocitului de trup . De aceea  au nevoie  de un înger , sau ,casă zic aşa , de cineva  deopotrivă  cu îngerul  , care  să-i cureţe . Căci , pentru curăţirea  trupului  de rane ( răni ) , avem nevoie de un foarte iscusit  doftor 66.
  15) Cei ce au pornit să se suie la cer cu trupul au nevoie cu adevărat de silire şi de dureri neîncetate 67 . Mai ales la începutul lepădării lor , până ce trec  de la năravul lor iubitor de plăceri şi de la inima

 

care iradiază libertatea puternică pe care ei şi-au păstrat-o  , trezesc şi întăresc şi în noi libertatea , care înseamnă nepătimire . Nepătimirea ca libertate de patimi ne permite să ne mişcăm spre ceea ce e bun , spre iubirea de Dumnezeu şi a semenilor  , cum nu ne permit patimile . În scoliile 9 şi 10 de sub textul , se spune : *Vorbeşte despre plânsul neîncetat .Căci după sfântul bătrân care vorbeşte , plânsul lucreayă şi păyeşte . Dar iată cum yice că el pricinuieşte şi fericita pătimire .Căci zice şi Ava Isaia * Să  ne nevoim fraţilor , să rupem de pe noi vălul  întunericului , care este uitarea şi să vedem lumina pocăinţei . Să facem ca Marta şi Maria , care sunt greaua pătimire şi plânsul şi care plâng înaintea Mântuitorului , ca să ridice pe Lazăr , sau mintea cea legată cu multele legături ale voilor sale *
  64. *Părinţi spun că Egiptul este voia trupească ce ne apleacă spre odihna trupească şi face mintea noastră iubitoare de plăceri *. * Egiptul gândit cu mintea este întunecimea patimilor , la care nimeni nu se coboară , dacă nu ajunge la foamete *.
65. Scolia în ed. Atena 1970 : * Patimi sufleteşti numeşte :slava deşartă , întristarea , trândăvia (acedia – plictiseala ), pizma , ţinerea de minte a răului , viclenia şi cele ce se nasc din ele .Iar trupeşti , lăcomia pântecului , curvia , iubirea de arginţi şi cele asemenea . Deci zice că cei tulburaţi de patimile sufleteşti au nevoie de un om ca stăpânitor şi povăţuitor , care să îngăduie puţin trupului din ce cere , ca să nu se înalţe şi mai mult , pentru ca so înfrâneze cu sârguinţă . Aceştia se aseamănă cu cei ce au ieşit din Egipt şi sunt povăţuiţi de Moise , care e om . Căci şi egiptenii sunt mustraţi pentru mândrie şi nu pentru curvie .Iar cei tulburaţi de patimile trupeşti au nevoie de un povăţuitor , care deşi om smerit  , s-a ridicat la viaţa îngerească  şi netrupească  prin înfrânare şi nepătimire , ca prin post  să facă moarte zburdării cărnii .Iar aceştia se aseamănă celor ce au ieşit din Sodoma *.
  66. *Trebuie ştiut că cel ce s-a lepădat ( de lume ) dacă se află în obşte , acolo să stăruie ; dacă nu se află în obşte , să stea cât e aşa sub povăţuitor , spre obişnuirea şi învăţarea cu deosebirea gândurilor şi a duhurilor .Aceasta se dă de înţeles  prin povăţuirea lui Izrail şi a lui Lot , de către Moise şi Înger . Căci cum spune şi alt părinte (sfântul Grigorie de Naziamz ) , dacă în alte meşteşuguri e greu să se înfăptuiască ceva fără învăţător , cu cât mai mult nu avem nevoie de un învăţător , spre obişnuirea şi învăţarea deosebiri gândurilor şi duhurilor , care e meşteşugul  meşteşugurilor şi ştiinţa ştiinţelor ? *
  67. De multe ori vorbeşte de silă , ca de pildă , când spune : călugărul este cel ce-şi supune firea unei siliri neîncetate . Căci trebuie spus că obişnuinţa întărindu-se ca deprindere şi prefăcându-se , aşa zicând  , în fire , e nevoie de silă  ca să schimbăm şi să
neîndurerată 68 , la iubirea de Dumnezeu şi la curăţie prin plânsul învederat .
  16) Osteneală cu adevărat , osteneală şi amărăciune multă şi anevoie de răbdat ni se cere mai ales nouă celor fără de grijă , până ce ne vom face mintea , acest câine iubitor  de măcelării şi lacom de mâncare , iubitoare de curăţie şi de supraveghere prin simplitate , blândeţe adâncă şi sârguinţă 69 . Dar să îndrăznim noi cei împătimiţi şi neputincioşi şi să aducem lui Hristos , cu credinţă neîndoielnică , slăbiciunea şi neputinţa noastră sufletească  , mărturisindu-le . Şi negreşit  vom primi ajutorul Lui mai presus de vrednicia noastră dacă ne vom pogorî neîncetat în adâncul smeritei cugetări 70 .
  17) Să cunoască toţi cei ce au venit la lupta cea bună , aspră , strâmtă şi uşoară , că au venit să sară în foc , dacă primesc să locuiască în ei focul cel
nematerial 71. Să se cerceteze fiecare pe sine şi numai după aceea să mănânce din pâinea aceasta amestecată cu ierburi amare şi să bea din paharul acesta amestecat cu lacrimi , ca să nu-i fie lupta spre osândă ( I Cor. 11.29)72.


 

prefacem  năravul îndelungat . De aceea a spus şi Domnul : *Împărăţia cerurilor este a celor ce se silesc * (Mt.11.12).
  68.* Inima  neîndurerată * e inima care nu suferă pentru păcate . Venirea sufletului la Dumnezeu nu se înfăptuieşte prin reflexiuni teoretice , ci prin suferinţă pentru păcatele săvârşite .
  69. Mintea desface totul în bucăţi asemenea unui câine care în căutarea cărnii ciopârţeşte  în bucăţi tot ce unitar şi vrea să înghită cât mai multe . Ea trebuie să fie făcută simplă  şi curată şi blândă , înţelegând  lucrurile  în unitatea lor , respectându-le , nelăcomindu-se să le sfâşie , să le descoase . Căci în acest caz nu se mai înţelege întregul şi esenţialul şi viaţa .
  70. Neputinţa noastră mărturisită lui Hristos , e un dar adus Lui .Sau abia prin aceasta , ne dăruim pe noi înşine Lui , neţinând nimic pentru noi , ca pe ceva în stare să ne mulţumească . Şi numai dăruiţi întregi lui Hristos  , ne deschidem pentru ajutorul său darul Lui , nesfârşit  mai bogat decât tot ce putem avea noi prin noi înşine .Astfel socotim că nu avem nevoie de El . Chiar mâna sau fapta noastră care le aduce pe acestea lui Hristos va fi întărită de dreapta sau de fapta puternică a lui Hristos .Dacă vom fi neîncetat în această stare de smerită cugetare , egală cu aducerea noastră lui Hristos , neîncetat va coborî peste noi darul  lui Hristos Dăruirea noastră şi primirea ajutorului de sus se îmbină într-un singur act dialogic necontenit .
  71.A spus că lupta e aspră pentru paza simţurilor , îngustă pentru strâmtorarea trupului şi pentru lepădarea cu amărăciune a îndelungatelor năravuri . Dar e şi uşoară , pentru încrederea în Dumnezeu şi pentru înaintarea ce urmează şi pentru nădejdea bunătăţilor viitoare . Cei ce întreţin această luptă sar în focul iubiri de Dumnezeu dacă se învoiesc să locuiască în ei acest foc . Numai prin acest fel de foc pot stărui în lupta lor şi pot birui .
 72. Se face o legătură între nevoinţă , azimă  mâncată şi paharul băut de evrei la ieşirea din Egipt (din lumea păcatelor ) şi între pâinea şi vinul Sfintei Împărtăşanii . Prin toate se ia puterea purtării crucii , prin care se ajunge la viaţa fără de păcate .


  18) Dacă nu tot cel ce se botează se mântuieşte , voi trece sub tăcere ceea ce urmează 73. Cei ce vin ( la călugărie ) vor trebui să renunţe la toate ,să dispreţuiască  toate , să râdă de toate , ca să pună o temelie bună .
  19) Temelia cea bună are trei straturi şi trei stâlp nerăutatea , postul şi neprihănirea .Toţi cei prunci în Hristos să înceapă de la ele , luând ca pildă pruncii cu trupul . Nici răutate , nici viclenie  nu-şi află vreodată loc în aceştia . Nu se află la ei săturare nesăturată , stomac nesătul , trup înfierbântat sau sălbăticit . Căci numai după ce cresc prin sporirea hranei , le vine pofta şi fierbinţeala.
  20) Cu adevărat urât lucru şi primejdios este a se moleşi un luptător de la începutul luptei , dând tuturor dovada despre înjunghierea lui .
  21) Din tăria începutului vom avea negreşit folos şi în vremea moleşirii de după aceea .Căci sufletul îmbărbătat şi apoi moleşit e îmblânzit de amintirea sârguinţei de la început ca un ac . De aceea  unii au prins adeseori aripi şi din aceasta .
 22) Când sufletul , predându-se pe sine (trândăviei ) , va pierde căldura fericită şi vremelnică de iubit 74 , să caute cu sârguinţă să afle din ce pricină s-a lipit de ea şi să pornească iarăşi războiul şi sârguinţa împotriva ei. Căci nu poate să se întoarcă (la căldura aceea ) decât pe poarta pe care a ieşit 75.
 23)Cel ce şi-a făcut lepădarea ( de viaţa din lume ) din frică , se aseamănă tămâiei ce arde , care răspândeşte la început bună mireasmă ,dar pe urmă sfârşeşte în fum . Iar cel cel ce a făcut aceasta  pentru nădejdea răsplăţii , e ca o piatră de moară ce se mişcă pururi la fel . Dar cel ce a ales retragerea din dragoste ede Dumnezeu a dobândit foc îndată de la început ,care aruncat în materie aprinde o văpaie din ce în ce mai mare 76.


 

  73.* Dacă nu tot cel ce se botează , se mântuieşte , ci cel ce face lucrurile lui Dumnezeu , e vădit că nici tot cel ce se tunde ( ca monah )  ci cel ce păzeşte cele cuvenite călugărilor *.
  74. Sufletul s-a moleşit când s-a predat duşmanilor (duhurilor rele şi ispitelor ce-i asaltează ) şi când a pierdut căldura iubirii de Dumnezeu .
  75. A ieşit printr-un păcat trebuie să biruiască acelaşi păcat , ca să poată să se întoarcă din nou .
  76.Focul dumnezeiesc aruncat în materia firii umane , o încălzeşte de entuziasmul dragostei de Dumnezeu ; la fel când e aruncat asupra păcatelor , le topeşte .Scolia ed. 1970 : * Frica se înţelege în chip îndoit ; una e începătoare şi alta mai desăvârşită . Acum vorbeşte de cea începătoare .Căci când cineva care se învârteşte în păcate , venind la simţire  , se leapădă ( de ele ) , temându-se să nu fie  luat iar în stăpânire de patimi , arată multă nevoinţă . Dar încetând să greşească şi scăpând puţin de obişnuinţa păcatelor , va vieţui mai fără grijă .Iar cel ce face aceasta pentru răsplată , se îngrijeşte la fel  , după putere , de lucrare , socotind  că dacă  s-ar lenevi puţin  , i s-ar micşora plata .Dar cel ce se leapădă de păcate din iubire de Dumnezeu , dacă va afla un povăţuitor sârguitor , aprinzându-se cu înfocare de dragoste nu va slăbi din râvna sa , până nu va ajunge , după sfântul care vorbeşte în faţa lui Dumnezeu * (Ps. 41.2)
   24) Sunt  unii care clădesc peste pietre. Şi alţii care înalţă stâlpi pe pământ . Şi iarăşi sânt alţii care umblă puţin pe jos şi încălzindu – li-se muşchii şi încheieturile , umblă şi mai iute . Cel ce înţelege , să înţeleagă acest cuvânt cu tâlc 77.
  25) Fiind chemaţi de Dumnezeu şi Împăratul , să alergăm cu râvnă , ca nu cumva având viaţă scurtă , să ne aflăm în ziua morţii fără rod şi să murim de foame 78.
Să ne facem plăcuţi Domnului , ca ostaşii Împăratului . Căci după intrarea în oaste , ni se cere să ne facem slujba cu cea mai mare luare aminte .
  26) Să ne temem de Domnul ca de fiare . Căci am văzut oameni care ducându-se să fure , nu se temeau de Dumnezeu , dar auzind lătrat de câini în acel loc , s-au înapoiat îndată ; şi ceea ce n-a făcut frica de Dumnezeu , a făcut frica de fiare .
  27) Să iubim pe Domnul cum îi cinstim pe prietenii noştri .Căci am văzut adeseori pe unii supărând pe Dumnezeu şi neavând nici o grijă de aceasta , dar mărind pe cei iubiţi de ei , născocind orice gând , răbdând ori ce refuz , făcându-le ori ce declaraţie (de cinstire ) , ei înşişi , sau prin prieteni , sau trimitându-le ori ce fel de daruri , ca să-i întoarcă .
  28) Să lucrăm virtuţile chiar de la începutul lepădării cu osteneală şi cu durere .Iar înaintând , să ne simţim în ele fără întristare , chiar dacă suntem întristaţi puţin 79. Dar când cugetul nostru muritor va fi copleşit şi stăpânit de râvna din noi , le vom lucra pe acestea cu toată bucuria ,sârguinţa , dorinţa şi văpaia dumnezeiască .
  29) Pe cât de vrednici de laudă sunt cei ce lucrează virtuţile şi împlinesc poruncile îndată de la început cu bucurie şi râvnă , pe atât de vrednici de plâns , sunt cei ce , deşi se nevoiesc de mută vreme , le lucrează pe acestea încă cu osteneală , chiar dacă le lucrează 80.

                                                                                             
  77. * Socotesc că vorbeşte de cei ce s-au lepădat ( de lume ) . Cei ce clădesc peste pietre  cărămizi sunt cei ce la început au înălţat clădirea virtuţilor fără supunere ; şi pentru că sunt necercaţi în nevoinţele smerite ale supunerii , au fost biruiţi şi clădirea li s-a micşorat şi s-a slăbit . Iar cei ce au înălţat stâlpi , sunt cei ce de la început întră în viaţa singuratică ; de aceea , fiind fără temelie , sînt biruiţi . Iar cei ce merg pe jos sunt cei ce înaintând pe încetul pe drumul lipsit de mândrie al supunerii , se fac de nebiruit , ca unii ce au experienţa războaielor .

  78. Dacă la moarte suntem fără rod , n-avem din ce ne hrăni în viaţa viitoare .Atunci vom * muri * sufleteşte de tot din lipsă de hrană .Căci acolo ne vom hrăni din rodul pe care l-am rodit în viaţa aceasta din harul lui Dumnezeu şi din sârguinţa noastră , desigur un har pe care ni-l va însuşi Domnul .Am ajutat pe alţii , vom fi ajutaţi . Am văzut pe Dumnezeu prin inima noastră curăţită . Îl vom vedea nesfârşit mai mult atunci şi ne vom hrăni de vederea Lui . Altfel vom muri de foame ; dar vom fi conştienţi de * moartea aceasta * . Vom suferi de un cumplit gol conştient în sufletul nostru şi în jurul nostru .

 79. Fără întristare , pentru că am înaintat în ele ; dar puţin întristaţi  pentru că încă mai avem mult să înaintăm ; pentru că nu suntem cu totul eliberaţi de ispitele spre păcat


  30) Să nu dispreţuim şi să nu osândim nici lepădările (de viaţa lumească )  făcute din împrejurări nevoite .Căci am văzut pe unii fugind , întâlnindu-se fără voie cu împăratul  ce le venea în cale şi ajungând în garda lui . au intrat împreună cu el în palat şi stând la masă cu el 81.
  31) Am văzut sămânţa căzând fără voie în pământ şi aducând rod mult şi bine crescut .Dar am văzut şi lucruri dimpotrivă .
  32) Am văzut pe oarecine intrând în spital pentru vreo altă pricină şi ţinut de doftor şi lecuit cu multă bunăvoinţă şi prin aceasta scăpat de ceaţa ce-i acoperea lumina ochilor . Astfel i s-au  făcut cele fără de voie temei şi de folos decât cele de bună voie .
  33) Nimeni să nu se socotească pe sine nevrednic de făgăduinţa călugărească , dând ca motiv greutatea şi mulţimea păcatelor . Şi să nu creadă că se smereşte , dacă , nevrând să rămână lipsit de dulcea împătimire , îşi dă ca pricini pentru stăruirea în păcate înseşi păcatele sale . Căci unde e mult puroi , e nevoie şi de multă doftorie ca să se lepede întinăciunea  82. Căci nu vin în spital cei sănătoşi 83.
  34) Dacă atunci când împăratul pământesc  ne cheamă şi voieşte să ne facem ostaşi slujind în faţa lui , nu zăbovim , nici nu căutăm pricini pentru neascultare , ci lăsând toate ne ducem de grabă la el , să luăm  aminte de noi înşine , ca nu cumva  chemându-ne Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor şi Dumnezeul dumnezeilor la această slujire cerească  să o respingem din lene şi nepăsare şi să ne aflăm la Marea Judecată fără apărare .
  35) E cu putinţă să umble cineva şi când e legat cu lucrurile vieţii şi cu grijile de fier ;dar greu . Căci şi cei legaţi cu fiare la picioare umblă adeseori , dar se poticnesc des şi-şi pricinuiesc răni .
  36) Cel necăsătorit în lume , fiind legat numai de lucruri , se aseamănă cu cel legat cu fiare la mâini . De aceea când voieşte să alerge la viaţa călugărească , nu se împiedică .Dar cel căsătorit se aseamănă cu cel legat şi de mâini şi de picioare .
  37) Am auzit pe unii care petrec în lume cu nepăsare , zicând către mine : * Cum putem noi cei ce vieţuim împreună cu soţiile ( sau soţii ) noastre , să petrecem viaţa călugărească ? * Acestora le-am răspuns : * Toate lucrurile bune pe care le puteţi face  , faceţi-le  ; nu defăimaţi pe nimeni , nu vă despărţiţi de adunările de la slujbele din biserică , pătimiţi împreună cu cei lipsiţi , nu pricinuiţi nimănui sminteală ; de aceea ce e al altuia să nu vă apropiaţi ; îndestulaţi-vă cu ceea ce vă pregătesc femeile voastre . De veţi face aşa , nu veţi fi departe de Împărăţia cerurilor *
                                                                                         
                                                                                         
   82. * Unde e povară grea , acolo e şi nevoie de ajutor ; şi unde e noroi în suflet , e nevoie şi de lacrimi * pentru a-l curăţa .
  83. *Sănătatea sufletului este buna mireasmă a voii dumnezeieşti (împlinite ) . Şi dimpotrivă , căderea din voia bună ( a lui Dumnezeu ) este boala sufletului care sfârşeşte în moarte *. Sufletul e sănătos numai vieţuind în conformitate cu voia lui Dumnezeu , în legătură cu El . Boala răspândeşte miros urât , mirosul descompunerii trupeşti , pricinuite de pierderea sufletului , de dezordinea ce nu propăşeşte în raţionalitatea lui armonioasă .   

  38) Să purtăm cu bucurie şi cu frică lupta cea bună , netemându-ne de vrăjmaşii noştri .Căci deşi nu se văd pe ei privesc la faţa sufletului nostru 84. Şi dacă o văd pe aceasta schimbându-se de frică , se înarmează mai amarnic împotriva noastră , înţelegând , viclenii că ne-am înfricoşat .Deci să ne înarmăm cu cel ce se luptă cu hotărâre .
  39) Domnul a uşurat cu iconomie războaiele împotriva celor de curând sădiţi ( în viaţa călugărească , n.n.) ca să nu se întoarcă îndată de la început în lume . De aceea  bucuraţi-vă totdeauna în Domnul toţi cei ce slujiţi Lui , cunoscând că acesta e cel dintâi semn în voi al dragostei Stăpânului faţa de voi ;şi că El însuşi ne-a chemat pe noi .
  40) Dar Dumnezeu Se face adesea cunoscut , lucrând şi aceasta : văzând adică sufletele , bărbăteşti , le îngăduie să intre în războaie îndată de la început , voind să le încununeze pe acestea degrabă .
  41) Domnul a ascuns celor din lume greutatea , mai bine zis uşurinţa luptei din stadion . Căci dacă ar fi cunoscut-o ei pe aceasta , nu s-ar fi lepădat de lume , nici de trup 85.
  42) Dă lui Hristos cu râvnă ostenelile tinereţilor tale ; şi te vei bucura la bătrâneţe de bogăţia nepătimirii . Cele adunate în tinereţe hrănesc şi mântuie  la bătrâneţe pe cei obosiţi . Să ne ostenim , tinerilor cu înfocare ; să alergăm cu trezvie , Căci  nu ştim când vine moartea 86.
  43) Avem vrăjmaşi adevăraţi răi , cumpliţi , vicleni , meşteri în uneltiri , puternici , neadormiţi , nemateriali , care ţin focul în mâini şi doresc să aprindă biserica ( locaşul ) lui Dumnezeu prin flacăra din ei 87.
  44) Nimeni , cât e tânăr , să nu primească pe vrăjmaşii lui draci , care-i zic : să nu-ţi sfărâmi trupul , ca să nu cazi în boală şi neputinţă 88.

 

  84. * Faţa sufletului a numit puterile sufletului . Căci din semnele stăpânirii noastre  sufleteşti şi a celor imitate de noi , văd vrăşmaşii noştri draci dispoziţia noastră lăuntrică . Căci nu cunosc de la ei cugetarea noastră , ci seamănă numai meşteşugurile lor şi aşteaptă cu ce dispoziţie vom primi uneltirile . Şi nevăzând ei , , îi facem să vadă prin uşurătatea noastră * Adică le dăm noi semnele prin care pot vedea ce e în sufletul nostru , aşa cum le dăm şi altor oameni .
  85. Scolia ed.1970: * Ceea ce  li se pare multora greutatea luptei , mie , zice , nu mi se pare greutate , ceea ce înseamnă că numai la aparenţă e greutate , dar în adevăr e uşurinţă . Totuşi Dumnezeu a ascuns greutatea aceasta celor din lume , pentru că , după Apostol * omul trupesc nu primeşte cele ale Duhului , căci nebunie sunt lui * (I Cor. 2.15.). Iar a voi cele ale lui Dumnezeu e propriu celui duhovnicesc . Cei ce petrec potrivit lumii , cum ar putea să lepede însuşirile proprii ale ruşinii , dacă nu i-a chemat Dumnezeu *  ( I Cor. 15.50) . Scolia din P.G.: * Mulţi  văzând greutatea stadionului , zic : Dacă Hristos numeşte jugul blând şi uşor , de ce  sunt supuşi unei sile cei  cel iau ? Căci ei nu ştiu că celor ce privesc şi caută spre nădejdea odihnei şi a mângâierii , li s-a spus că acestea sunt uşoare şi blânde; dar celor ce se târăsc pe jos le sunt aspre şi greu de străbătut . Căci cel ce se dezlipeşte cu anevoie de cele de jos , trebuie să se silească pentru urcuş . Aşa şi tânărul ( din Evanghelie ) , declarând că le-a făcut pe toate , a greşit faţa de lucrul ce mai desăvârşit . Dar cel ce s-a scuturat de toate , zboară uşor prin vâzduhul acesta * . 
  86. * Binele bărbatului e când i-a jugul din tinereţea lui *.
  87. * Dracii cei vicleni ne atrag spre lucrarea arderilor şi patimilor , adică a iuţimi şi poftei , prin lucrările lor , ca prin nişte mâini *.
  88. * Citindu-le acestea în chip simplu şi fără dreapta socoteală şi predându-se pre el unei siliri prea mari , s-au arătat potrivnici acestui sfat . Căci nu tuturor le dă părintele acest sfat , ci celor tari şi care nu au un trup sănătos şi au primit un har spre acesta . Ceilalţi trebuie să-l robească după putere ca să nu fie grija ce i-o poartă spre trezirea poftelor .

 Căci de-abia se mai află cineva , mai ales în generaţia de faţă , care să vrea să-şi omoare trupul , chiar de s-ar lipsi de multele şi îndulcitoarele mâncări . Dar scopul acestui drac este să facă însuşi intrarea noastră în stadion ( în luptă ) , moleşită şi plină de nepăsare , deci şi sfârşitul , potrivit începutului .
  45) Cei ce s-au hotărât să slujească cu sinceritate lui Hristos vor căuta şi vor face înainte de toate aceasta: să-şi aleagă , prin părinţi duhovniceşti şi prin conştiinţa lor , locurile , chipurile ( de virtute ) şi îndeletnicirile potrivite cu ei însuşi 89 . Căci nu se potrivesc tuturor mănăstirile de obşte , din pricina lăcomiei ; nici sihăstriei , din pricina iuţimii lor . Fiecare se va gândi care e potrivit .
  46) În aceste trei chipuri de viaţă stă toată vieţuirea călugărească : fie în nevoinţă retrasă şi singuratică , fie în linişte cu unul sau doi fii , fie în şederea cu răbdare în obşte . Eccleziastul zice : * Să nu te abaţi la dreapta sau la stânga . Ci umblă pe calea împărătească * ( Pilde 14,27), căci chipul de la mijloc e multora cel mai potrivit din cele spuse . Căci zice : * Vai celui singur * (Eccl. 4,10). Că de va cădea în trândăvie , sau în somn , sau în nepăsare , sau în deznădejde , nu este cine să-l scoale dintre oameni . Iar * unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu , acolo sunt şi Eu în mijlocul lor *, a spus Domnul (Mat. 18,20)90.
   47) Care e deci călugărul credincios şi înţelept ? Cel care şi-a păzit căldura lui nestinsă şi n-a încetat să adune până la ieşirea ( moartea ) lui , în fiecare zi , foc la foc şi căldură la căldură şi sârguinţă la sârguinţă . Iată prima treaptă : cel ce ai păşit pe ea , să nu te întorci la cele dinapoi .



 

  89. In P.G. se dă după Codex Augustanus  scolia : * Cei lipsiţi de povăţuire cad ca frunzele , şi cei ce se ostenesc fără sfătuire , în general se sărăcesc . Iar cei ce aleargă cu nădejde vor fi îndoit de bogaţi * Altă scolie  : * Nu refuza să înveţi chiar de ai fi foarte înţelept . Căci în iconomia lui Dumnezeu ne e mai de folos decât înţelepciunea noastră *. Alta * Nu socoti că e bun ceea ce ţi se pare că faci bine , ci ce e recunoscut ca atare de bărbaţii evlavioşi *. Însăşi voinţa de a lucra după propria judecată fără a cere sfatul altora , ascunzând în ea mândrie , e păscută de păcat . Cererea de sfat e un prilej de smerenie şi de întărirea comuniunii , care , când e curată sau adevărată , e adevăratul bine .

 90.* Este uşor să pierzi cele bune ,dar să le dobândeşti , nu e uşor .Căci păcatul are două ajutoare , prin care războieşte cumplit virtutea , născându-se dintr-o parte sau alta : prin trecerea măsurii şi prin lipsă .Iar virtutea răsărind numai la mijloc , se sileşte să se împotrivească fiecăreia dintre cele două , care o rezboiesc 8. Altă scolie : * Şi iarăşi : De se vor învoi doi (Mat. 18,19 ), adică cel ce păcătuieşte şi cel ce-l sfătuieşte pe el să se despartă de faptele rele ; şi va asculta cel mustrat pe cel ce-l mustră pentru tot păcatul , li se va da lor de la Dumnezeu ceea ce cere , adică iertarea celui ce a păcătuit . Şi iarăşi * De se vor învoi doi în faptele bune , ori ce vor cere spre folos , li se va da lor de la Dumnezeu*. Căci va face voia celor ce se tem de El şi-l va izbăvi pe el de multe necazuri *. Că unde sunt doi sau trei adunaţi cu voia lui Dumnezeu * , adică uniţi într-o hotărâre bună , conformă cu voia lui Dumnezeu e şi El în mijlocul lor , cu ajutorul Lui . În puterea lor înmulţită de elanul comuniunii şi a voinţei  de bine se revarsă şi puterea lui Dumnezeu .. . În ed. 1970: * Fiindcă mai sus a spus că nu tuturor li se potriveşte viaţa de obşte din pricina lăcomiei , şi nu tuturor sihăstria , din pricina iuţimii , după cum am arătat cele două extreme  arată mijlocia  lăudată  şi de dumnezeiasca Scriptură şi de el însuşi .Căci arată Domul zicând : *unde sunt doi sau trei , acolo sunt şi Eu în mijlocul lor * (Mt. 18,20)