Pentru iubitorii de carte religioasa ,dar și pentru cei care vor sa afle câte ceva din minunata carte Scara a prealuminatului Ava Ioan Scărarul am nevoit la copierea Cuvântului I cu bunăvoința lui Dumnezeu Tatăl și a Sfântului Duh . .Voi mai publica pe pagina mea cuvinte din cartea Scara ,dar pentru cei care o doresc in integralitatea ei o pot achiziționa fie din librăriile ortodoxe fie de la alte librarii sau chiar de internet
SCARA
DUMNEZEIESCULUI
URCUŞ
Cartea de faţă arată în chip limpede cea mai
bună cale , celor ce voiesc să-şi înscrie numele de bună voie în cartea vieţii .
Căci citind-o pe aceasta , o vom afla călăuzind fără rătăcire pe cei ce-i urmează şi păzindu-i nevătămaţi de nici o poticnire .Ea ne înfăţişează o
sacră întărită de la cele pământeşti la Sfintele Sfintelor şi ni-L arată pe
Dumnezeul iubirii rezemat pe vârful ei . Această scară socotesc că a văzut-o şi
Iacov cel ce a călcat peste patimi ,când se odihnea după nevoinţa lui. Dar să
începem , rogu-vă cu râvnă şi cu credinţă acest urcuş înţelegător şi suitor la
cer ,al cărui început e lepădarea de cele pământeşti , iar la sfârşit , e
Dumnezeul iubirii .
CARTEA
DESPRE NEVOINŢE
A lui Ava Ioan , egumenul călugărilor din
Muntele Sinai , pe care a trimis-o lui Ava Ioan , egumenul Mănăstirii Raithu , de care a fost îndemnat să o scrie .
Se împarte în treizeci de
cuvinte , asemenea unor trepte ale unei scări ,
care urcă pe cel ce o urmează de la cele mai de jos la cele mai înalte ,
de unde cartea s-a numit şi „ Scara „
Cuvântul I
Despre lepădarea de viaţa deşartă şi
despre retragere 52
1)
Bunul şi cel mai presus de bunătate şi atotbunul Dumnezeu şi Împărat al nostru
( căci e bine să începem scrierea către slujitorii Lui de la Dumnezeu ), a
cinstit toate făpturile zidite de El cu demnitatea libertăţi raţionale 53
. De aceea , dintre acestea , unele sunt prietene
 |
52.*Întâia renunţare e izbăvirea de lucruri ; a doua şi a treia este cea
de patimi şi de neştiinţă . De lucruri se izbăveşte uşor cel ce voieşte ; dar
nu puţină osteneală se cere pentru izbăvirea de patimile faţă de ele *.
53.*Libertatea este , după dumnezeiescul Grigorie al Nyssei , voinţa
sufletului raţional gata să se mişte încotro voieşte .Pe aceasta s-o înduplecăm
să fie gata să se mişte numai spre bine , ca să topim pururi amintirea răului
prin gânduri bune *.
Alta: *Libertatea este mişcarea înţelegătoare ,stăpână pe sine a
sufletului .De aceea animalele neraţionale nu sunt libere .Căci sunt purtate de
fire şi nu o poartă . De aceea nici nu se împotrivesc poftei naturale , ci
îndată ce sunt cuprinse de o poftă , se năpustesc spre împlinirea ei . Dar omul
fiind raţional , mai degrabă conduce firea decât e purtat de ea . De aceea chiar când doreşte ceva , dacă voieşte , are
puterea să înfrâneze dorinţa , sau să –i dea urmare . Pentru aceasta cele
necuvântătoare nu sunt nici lăudate , nici mustrate , pe când omul e şi lăudat
şi mustrat . Omul e fiinţa care dispune
de el însuşi de sine , ţinând seama în mod liber de legi , dar nefiind întru
totul supus unei legi , ca lucrurile şi animalele ce constituie natura .Omul e
într-un anumit sens mai presus de natură făcându-se instrument al voinţei sale
şi putând-o umple de Duhul dumnezeiesc şi de libertatea Lui cu totul superioară
, care întăreşte libertatea
ale Lui , altele , slugi adevărate ,altele
netrebnice , altele cu totul înstrăinate , altele deşi neputincioase totuşi potrivnice Lui .
2) Şi prieteni ai Lui am aflat , o sfinţită căpetenie
noi cei neînvăţaţi că sunt fiinţele înţelegătoare şi ne - trupeşti din jurul
lui Dumnezeu ; slugi adevărate , toţi cei ce fac şi au făcut neobosit şi fără
încetare voia Lui ; slugi netrebnice , cei ce socotesc că s-au învrednicit de
botez dar n-au păzit cu adevărat legămintele faţă de El ; străini şi potrivnici
îi socotim pe cei ce sunt fie necredincioşi , fie rău - credincioşi .În sfârşit
, vrăjmaşi sunt cei ce nu numai au respins porunca Domnului şi au lepădat-o de
la ei , ci şi duc un războiu tare împotriva celor ce o împlinesc pe aceasta .
3) Dar
fiecare dintre cei mai sus pomeniţi cere un cuvânt anume şi potrivit lui , iar
nouă celor neînvăţaţi nu ne este de folos să înfăţişăm acestea cu deamănuntul în scrierea de faţă .De aceea
întinzând cu ascultare nepricepută , nevrednica noastră mână spre slujitorii
adevăraţi ai lui Dumnezeu , care ne-au silit cu evlavie şi ne-au îndatorat cu
credinţă la aceasta prin poruncile lor , şi primind de la cunoştinţă lor
trestia cuvântului şi muind-o în trista şi luminoasa smerită cugetare 54 vom
atinge-o pe aceasta (trestia) de inimile lor netede şi albe 55 ca pe
nişte hârtii , mai bine zis ca pe nişte table duhovniceşti , şi vom zugrăvi în
ele cuvintele sau mai bine zis seminţele dumnezeieşti ,zicând aşa :
4)Dumnezeu este al tuturor ; este viaţa
tuturor celor ce voiesc ; este mântuirea tuturor : al celor ce cred şi al celor
ce nu cred ; al celor drepţi şi nedrepţi ; al celor cinstitori de Dumnezeu şi
necinstitori ; al celor nepătimaşi şi pătimaşi ; al călugărilor şi al mirenilor
;al înţelepţilor şi al celor neînvăţaţi ; al celor sănătoşi şi al celor bolnavi
; al tinerilor şi vârstnicilor 56 . Căci e răspândirea luminii , ca
arătarea soarelui , ca schimbarea ceasurilor .Şi altfel nu poate fi . * Căci la
Dumnezeu nu e căutare la faţă * (Rom. 2,11) .
 |
noastă .Numai când se face rob
patimilor , omul devine simplă piesă a naturii , sau mai prejos de natură ,
deşi pe de altă parte s-a făcut astfel voia sa
54.*A numit smerita cugetare tristă şi
luminoasă : tristă , pentru răbdarea şi suportarea supărărilor ce le încearcă
cei smeriţi la cuget ; şi luminoasă , pentru slava şi înălţarea ce le pricinuieşte celor ce au dobândit-o .Sau
tristă pentru cei leneşi , care nu voiesc nicidecum să o suporte pentru
Dumnezeu ;iar luminoasă , pentru cei stăruitori şi bărbaţi cu sufletul , care
rabdă toate pentru Dumnezeu şi cunosc cât e de mare folosul ei. *Smerita
cugetare e tristă , pentru că e însoţită de amintirea păcatelor şi de
conştiinţă micimii proprii ; şi luminoasă pentru că are conştiinţa mângâietoare
a măreţiei lui Dumnezeu şi a milei Lui dăruitoare de viaţă .
poate să decidă a voi să-L aibă pe El
ca viaţă , ei toţi au putinţa ca să aibă pe Dumnezeu
Necinstitor
de Dumnezeu este cel părtaş de firea raţională (cuvântătoare ) , nemuritoare ,
care fuge de bună voie de viaţă şi socoteşte pe Făcătorul său , cel pururi
existent , ca neexistent 57
5) Călcător de lege este cel ce răstălmăceşte
legea lui Dumnezeu cu mintea lui cea sucită şi cel ce socoteşte că crede ,dar
se împotriveşte în chip eretic lui Dumnezeu .
6) Creştin este cel ce urmează lui Hristos pe
cât e cu putinţă oamenilor prin cuvinte
şi fapte şi crede cu o cugetare dreaptă şi neprihănită în Sfânta Treime 58
.
7) Iubitor de Dumnezeu este cel ce se face
părtaş de toate cele fireşti şi fără de păcat şi care nu pregetă de a face după
putere cele bune 59.
8) Înfrânat este cel ce , petrecând în
mijlocul ispitelor şi curselor şi tulburărilor , se străduieşte să imite cu
toată puterea purtările celui ridicat deasupra tulburărilor .
9) Călugăr este cel ce , în trup material
fiind , petrece în treapta , rânduiala şi starea fiinţelor netrupeşti . Călugăr
este cel ce se ţine numai în hotarele şi cuviinţele lui Dumnezeu în toată
vremea , în tot locul şi lucrul 60. Călugăr este cel ce supune firea
sa unei sile neîncetate şi simţurile sale unei paze neîntrerupte 61 .
|
56) Dumnezeu este al tuturor , dar este numit aici în chip restrâns * al
celor ce voiesc * . De aceea El este acestora şi mântuire . Căci întrucât ori
ce om părtaş de voie liberă ca mântuire şi deci ca viaţă . În general , numai
cei conştienţi şi liberi Îl pot avea ca viaţă , pentru că numai ei pot experia prin conştiinţa lor viaţa .ca mântuire şi
deci ca viaţă . În general , numai cei conştienţi şi liberi Îl pot avea ca
viaţă , pentru că numai ei pot experia
prin conştiinţa lor viaţa .
58. Credinţa este nu numai un sentiment ,sau un act de voinţă, ci şi o
dreaptă cugetare spre Dumnezeu cel în
Treime .Este credinţa întemeiată pe Revelaţie şi pe predania Bisericii . A
crede într-o aberaţie este o contradicţie în sine . A crede într-un dumnezeu una cu lumea imanentă , înseamnă a nu crede . A crede într-un aşa
zis dumnezeu care nu e iubire supremă întemeiată intr-o persoană supremă , mai
bine zis între trei persoane supreme , înseamnă a nu crede .
59. Cele fireşti ale omului sunt năzuinţele lui de a depăşi prin efort
liber cele ce-l înlănţuiesc de trup şi de lume .Făcând aşa se fereşte de păcat
.
60. A se ţine *în hotarele lui Dumnezeu* înseamnă a se ţine în ordinea
neîngustată de legile naturale ale trupului şi ale lumii , în libertatea
Duhului şi a iubirii . Acela se ţine şi în ordinea nemărginită a cuvintelor sau
a raţiunilor lui Dumnezeu .
61.Scolia 7 sub textul ed.gr. 1970; * A numit silirea obosirea trupurilor , pe care o rabdă de bună
voie ucenicii lui Hristos prin tăgăduirea voi lor proprii şi prin renunţarea
lor la odihna cu trupul , în păzirea poruncilor lui Hristos * Prin această
silire monahul dovedeşte că omul poate ridica cu duhul mai presus de firea
învârtoşată în păcate , că poate covârşi obişnuinţele rele devenite legi ale
firii , că poate deveni liber faţa de ele . poate dezvolta fie spre domnia
deplină a libertăţi , fie spre dominarea sa deplină de către
El e la extrema contrară a patimilor
în care şi-a pierdut cu totul libertatea faţă de trup şi
Călugăr
este cel ce şi-a făcut trupul neîntinat , gura curăţită şi mintea luminată
.Călugăr este sufletul apăsat de durere , care petrece , în veghe şi somn ,
întru necontenita pomenire a morţii .
10) Retragerea din lume este fericirea de
bună voie de materia lăudată şi tăgăduirea firii pentru dobândirea celor mai
presus de fire 62
11) Toţi cei ce au părăsit de bună voie
cele ale vieţii au făcut aceasta fără
îndoială fie pentru Împărăţia viitoare , fie pentru mulţimea de păcate , fie
pentru dragostea de Dumnezeu . Iar dacă nu au avut în vedere nici unul din
scopurile amintite , retragerea lor e fără judecată . Dar oricare ar fi ţinta
la care ajungem , Bunul Orânduitor al nevoinţei
noastre ne aşteaptă .
12) Cel ce a ieşit din lume pentru a se uşura
de sarcina păcatelor sale să urmeze pilda celor ce şed înaintea
mormintelor din afara cetăţii ; şi să nu înceteze din lacrimile fierbinţi şi înfocate şi din
vaietele fără glas ale inimii până nu va vedea şi el pe Isus venit şi
rostogolind piatra cea învârtoşată a inimii şi dezlegând mintea noastră , ca pe un alt Lazăr , din legăturile
păcatelor şi poruncind îngerilor ; * Dezlegaţi-l din patimi şi lăsaţi-l să
plece spre fericita nepătimire * 63 . Iar
de nu va face aşa , nici un folos
nu va avea .
13)
Toţi ce voiau să ieşim din Egipt
şi să fugim de faraon 64 , aveam negreşit şi noi nevoie de un Moise (Ieş. 15)
oarecare , ca mijlocitor către Dumnezeu şi după Dumnezeu ,care stând pentru noi
la mijloc cu făptuirea şi cu vederea ( contemplarea ) , să întindă mâinile spre
Dumnezeu , ca să trecem , povăţuiţi de el , marea păcatelor şi să punem pe fugă
pe Amalic , căpetenia patimilor .S-au înşelat deci cei ce sau încrezut în ei
însuşi şi au socotit că nu au nevoie de nici un povăţuitor 65 .
de lume .Dumnezeu l-a făcut pe om cu
un amestec de libertate şi necesitate .Omul se poate dezvolta fie spre domnia
deplină a libertăţi , fie spre dominarea sa deplină de către
necesitate .Prin ultima ajunge sub
starea naturii pătimaşe .Prin prima se apropie de îngeri .
62. Deoarece în partea curgătoare a firi sunt legăturile ; în iuţimea ei,
voinţa de stăpânire ; în pofta ei
întristarea ; - cel ce s-a ridicat peste acestea , a tăgăduit firea * Deci nu e
vorba de o desfiinţare a firii omeneşti , ci de o eliberare a ei de sub
stăpânirea celor create şi de ridicarea ei la starea de stăpânire adevărată a
lor .Stăpânirea peste acestea o poate avea numai cel ce s-a făcut părtaş de
puterile dumnezeieşti mai presus de fire .
63. Poate însemna şi piatră încălzită , deci
înmuiată în lacrimile calde ale pocăinţei . Cum plâng cei apropiaţi lângă morminte
pe cei aflaţi în ele , aşa să ne plângem şi noi sufletul nostru mort şi îngropat sub păcate , sub
piatra nepăsătoare a lor . Numai înmuind această nepăsare prin lacrimi
fierbinţi , facem să vină Isus şi să
rostogolească deplin această piatră sub care stă îngropat sufletul nostru .Dar
piatra aceasta poate fi socotită şi inima noastră împietrită prin păcatele
întipărite cu nesimţirea lor în ea .Învârtoşarea aceasta vine prin condensarea
păcatelor în patimi , ca într-un ciment .Acestea au legat libertatea sufletului
cu totul .Îngerii ca fiinţe create din
14)
Cei ce au ieşit din Egipt au avut ca povăţuitor pe Moise , iar cei ce au fugit
din Sodoma , un înger . Şi cei dintâi se asemănă celor tămăduiţi de patimile
sufleteşti prin îngrijirea doftorilor . Aceştia sunt cei ce au ieşit din Egipt
.Cei de al doilea doresc să se dezbrace
de necurăţirea nenorocitului de trup . De aceea au nevoie
de un înger , sau ,casă zic aşa , de cineva deopotrivă
cu îngerul , care să-i cureţe . Căci , pentru curăţirea trupului
de rane ( răni ) , avem nevoie de un foarte iscusit doftor 66.
15) Cei ce au pornit să se suie la cer cu
trupul au nevoie cu adevărat de silire şi de dureri neîncetate 67 .
Mai ales la începutul lepădării lor , până ce trec de la năravul lor iubitor de plăceri şi de la
inima
care iradiază libertatea puternică pe
care ei şi-au păstrat-o , trezesc şi
întăresc şi în noi libertatea , care înseamnă nepătimire . Nepătimirea ca
libertate de patimi ne permite să ne mişcăm spre ceea ce e bun , spre iubirea
de Dumnezeu şi a semenilor , cum nu ne
permit patimile . În scoliile 9 şi 10 de sub textul , se spune : *Vorbeşte
despre plânsul neîncetat .Căci după sfântul bătrân care vorbeşte , plânsul
lucreayă şi păyeşte . Dar iată cum yice că el pricinuieşte şi fericita pătimire
.Căci zice şi Ava Isaia * Să ne nevoim fraţilor
, să rupem de pe noi vălul întunericului
, care este uitarea şi să vedem lumina pocăinţei . Să facem ca Marta şi Maria ,
care sunt greaua pătimire şi plânsul şi care plâng înaintea Mântuitorului , ca
să ridice pe Lazăr , sau mintea cea legată cu multele legături ale voilor sale
*
64. *Părinţi spun că Egiptul este voia trupească ce ne apleacă spre
odihna trupească şi face mintea noastră iubitoare de plăceri *. * Egiptul
gândit cu mintea este întunecimea patimilor , la care nimeni nu se coboară ,
dacă nu ajunge la foamete *.
65. Scolia în ed. Atena 1970 : *
Patimi sufleteşti numeşte :slava deşartă , întristarea , trândăvia (acedia –
plictiseala ), pizma , ţinerea de minte a răului , viclenia şi cele ce se nasc
din ele .Iar trupeşti , lăcomia pântecului , curvia , iubirea de arginţi şi
cele asemenea . Deci zice că cei tulburaţi de patimile sufleteşti au nevoie de
un om ca stăpânitor şi povăţuitor , care să îngăduie puţin trupului din ce cere
, ca să nu se înalţe şi mai mult , pentru ca so înfrâneze cu sârguinţă .
Aceştia se aseamănă cu cei ce au ieşit din Egipt şi sunt povăţuiţi de Moise ,
care e om . Căci şi egiptenii sunt mustraţi pentru mândrie şi nu pentru curvie
.Iar cei tulburaţi de patimile trupeşti au nevoie de un povăţuitor , care deşi
om smerit , s-a ridicat la viaţa
îngerească şi netrupească prin înfrânare şi nepătimire , ca prin
post să facă moarte zburdării cărnii
.Iar aceştia se aseamănă celor ce au ieşit din Sodoma *.
66. *Trebuie ştiut că cel ce s-a lepădat ( de lume ) dacă se află în
obşte , acolo să stăruie ; dacă nu se află în obşte , să stea cât e aşa sub
povăţuitor , spre obişnuirea şi învăţarea cu deosebirea gândurilor şi a
duhurilor .Aceasta se dă de înţeles prin
povăţuirea lui Izrail şi a lui Lot , de către Moise şi Înger . Căci cum spune
şi alt părinte (sfântul Grigorie de Naziamz ) , dacă în alte meşteşuguri e greu
să se înfăptuiască ceva fără învăţător , cu cât mai mult nu avem nevoie de un
învăţător , spre obişnuirea şi învăţarea deosebiri gândurilor şi duhurilor ,
care e meşteşugul meşteşugurilor şi
ştiinţa ştiinţelor ? *
67. De multe ori vorbeşte de silă , ca de pildă , când spune : călugărul
este cel ce-şi supune firea unei siliri neîncetate . Căci trebuie spus că
obişnuinţa întărindu-se ca deprindere şi prefăcându-se , aşa zicând , în fire , e nevoie de silă ca să schimbăm şi să
neîndurerată
68 , la iubirea de Dumnezeu şi la curăţie prin plânsul învederat .
16) Osteneală cu adevărat , osteneală şi
amărăciune multă şi anevoie de răbdat ni se cere mai ales nouă celor fără de
grijă , până ce ne vom face mintea , acest câine iubitor de măcelării şi lacom de mâncare , iubitoare
de curăţie şi de supraveghere prin simplitate , blândeţe adâncă şi sârguinţă 69
. Dar să îndrăznim noi cei împătimiţi şi neputincioşi şi să aducem lui Hristos ,
cu credinţă neîndoielnică , slăbiciunea şi neputinţa noastră sufletească , mărturisindu-le . Şi negreşit vom primi ajutorul Lui mai presus de
vrednicia noastră dacă ne vom pogorî neîncetat în adâncul smeritei cugetări
70 .
17) Să cunoască toţi cei ce au venit la lupta
cea bună , aspră , strâmtă şi uşoară , că au venit să sară în foc , dacă
primesc să locuiască în ei focul cel
nematerial
71. Să se cerceteze fiecare pe sine şi numai după aceea să mănânce
din pâinea aceasta amestecată cu ierburi amare şi să bea din paharul acesta
amestecat cu lacrimi , ca să nu-i fie lupta spre osândă ( I Cor. 11.29)72.
 |
prefacem năravul îndelungat . De aceea a spus şi
Domnul : *Împărăţia cerurilor este a celor ce se silesc * (Mt.11.12).
68.* Inima neîndurerată * e inima
care nu suferă pentru păcate . Venirea sufletului la Dumnezeu nu se
înfăptuieşte prin reflexiuni teoretice , ci prin suferinţă pentru păcatele
săvârşite .
69. Mintea desface totul în bucăţi asemenea unui câine care în căutarea
cărnii ciopârţeşte în bucăţi tot ce
unitar şi vrea să înghită cât mai multe . Ea trebuie să fie făcută simplă şi curată şi blândă , înţelegând lucrurile
în unitatea lor , respectându-le , nelăcomindu-se să le sfâşie , să le
descoase . Căci în acest caz nu se mai înţelege întregul şi esenţialul şi viaţa
.
70. Neputinţa noastră mărturisită lui Hristos , e un dar adus Lui .Sau
abia prin aceasta , ne dăruim pe noi înşine Lui , neţinând nimic pentru noi ,
ca pe ceva în stare să ne mulţumească . Şi numai dăruiţi întregi lui
Hristos , ne deschidem pentru ajutorul
său darul Lui , nesfârşit mai bogat
decât tot ce putem avea noi prin noi înşine .Astfel socotim că nu avem nevoie
de El . Chiar mâna sau fapta noastră care le aduce pe acestea lui Hristos va fi
întărită de dreapta sau de fapta puternică a lui Hristos .Dacă vom fi neîncetat
în această stare de smerită cugetare , egală cu aducerea noastră lui Hristos ,
neîncetat va coborî peste noi darul lui
Hristos Dăruirea noastră şi primirea ajutorului de sus se îmbină într-un singur
act dialogic necontenit .
71.A spus că lupta e aspră pentru paza simţurilor , îngustă pentru
strâmtorarea trupului şi pentru lepădarea cu amărăciune a îndelungatelor năravuri
. Dar e şi uşoară , pentru încrederea în Dumnezeu şi pentru înaintarea ce
urmează şi pentru nădejdea bunătăţilor viitoare . Cei ce întreţin această luptă
sar în focul iubiri de Dumnezeu dacă se învoiesc să locuiască în ei acest foc .
Numai prin acest fel de foc pot stărui în lupta lor şi pot birui .
72. Se face o legătură între nevoinţă ,
azimă mâncată şi paharul băut de evrei
la ieşirea din Egipt (din lumea păcatelor ) şi între pâinea şi vinul Sfintei
Împărtăşanii . Prin toate se ia puterea purtării crucii , prin care se ajunge
la viaţa fără de păcate .
18) Dacă nu tot cel ce se botează se
mântuieşte , voi trece sub tăcere ceea ce urmează 73. Cei ce vin (
la călugărie ) vor trebui să renunţe la toate ,să dispreţuiască toate , să râdă de toate , ca să pună o
temelie bună .
19) Temelia cea bună are trei straturi şi
trei stâlp nerăutatea , postul şi neprihănirea .Toţi cei prunci în Hristos să
înceapă de la ele , luând ca pildă pruncii cu trupul . Nici răutate , nici
viclenie nu-şi află vreodată loc în
aceştia . Nu se află la ei săturare nesăturată , stomac nesătul , trup
înfierbântat sau sălbăticit . Căci numai după ce cresc prin sporirea hranei ,
le vine pofta şi fierbinţeala.
20) Cu adevărat urât lucru şi primejdios este
a se moleşi un luptător de la începutul luptei , dând tuturor dovada despre
înjunghierea lui .
21) Din tăria începutului vom avea negreşit
folos şi în vremea moleşirii de după aceea .Căci sufletul îmbărbătat şi apoi
moleşit e îmblânzit de amintirea sârguinţei de la început ca un ac . De
aceea unii au prins adeseori aripi şi
din aceasta .
22) Când sufletul , predându-se pe sine
(trândăviei ) , va pierde căldura fericită şi vremelnică de iubit 74
, să caute cu sârguinţă să afle din ce pricină s-a lipit de ea şi să pornească
iarăşi războiul şi sârguinţa împotriva ei. Căci nu poate să se întoarcă (la
căldura aceea ) decât pe poarta pe care a ieşit 75.
23)Cel ce şi-a făcut lepădarea ( de viaţa din
lume ) din frică , se aseamănă tămâiei ce arde , care răspândeşte la început bună
mireasmă ,dar pe urmă sfârşeşte în fum . Iar cel cel ce a făcut aceasta pentru nădejdea răsplăţii , e ca o piatră de
moară ce se mişcă pururi la fel . Dar cel ce a ales retragerea din dragoste ede
Dumnezeu a dobândit foc îndată de la început ,care aruncat în materie aprinde o
văpaie din ce în ce mai mare 76.
 |
73.* Dacă nu tot cel ce se botează , se mântuieşte , ci cel ce face
lucrurile lui Dumnezeu , e vădit că nici tot cel ce se tunde ( ca monah ) ci cel ce păzeşte cele cuvenite călugărilor
*.
74.
Sufletul s-a moleşit când s-a predat duşmanilor (duhurilor rele şi ispitelor
ce-i asaltează ) şi când a pierdut căldura iubirii de Dumnezeu .
75. A ieşit printr-un păcat trebuie să biruiască acelaşi păcat , ca să
poată să se întoarcă din nou .
76.Focul dumnezeiesc aruncat în materia firii umane , o încălzeşte de
entuziasmul dragostei de Dumnezeu ; la fel când e aruncat asupra păcatelor , le
topeşte .Scolia ed. 1970 : * Frica se înţelege în chip îndoit ; una e
începătoare şi alta mai desăvârşită . Acum vorbeşte de cea începătoare .Căci
când cineva care se învârteşte în păcate , venind la simţire , se leapădă ( de ele ) , temându-se să nu
fie luat iar în stăpânire de patimi ,
arată multă nevoinţă . Dar încetând să greşească şi scăpând puţin de obişnuinţa
păcatelor , va vieţui mai fără grijă .Iar cel ce face aceasta pentru răsplată ,
se îngrijeşte la fel , după putere , de
lucrare , socotind că dacă s-ar lenevi puţin , i s-ar micşora plata .Dar cel ce se leapădă
de păcate din iubire de Dumnezeu , dacă va afla un povăţuitor sârguitor ,
aprinzându-se cu înfocare de dragoste nu va slăbi din râvna sa , până nu va
ajunge , după sfântul care vorbeşte în faţa lui Dumnezeu * (Ps. 41.2)
24)
Sunt unii care clădesc peste pietre. Şi
alţii care înalţă stâlpi pe pământ . Şi iarăşi sânt alţii care umblă puţin pe
jos şi încălzindu –
li-se muşchii şi încheieturile , umblă şi mai iute . Cel ce înţelege , să
înţeleagă acest cuvânt cu tâlc 77.
25) Fiind chemaţi de Dumnezeu şi Împăratul ,
să alergăm cu râvnă , ca nu cumva având viaţă scurtă , să ne aflăm în ziua
morţii fără rod şi să murim de foame 78.
Să ne facem plăcuţi
Domnului , ca ostaşii Împăratului . Căci după intrarea în oaste , ni se cere să
ne facem slujba cu cea mai mare luare aminte .
26) Să ne temem de Domnul ca de fiare . Căci
am văzut oameni care ducându-se să fure , nu se temeau de Dumnezeu , dar auzind
lătrat de câini în acel loc , s-au înapoiat îndată ; şi ceea ce n-a făcut frica
de Dumnezeu , a făcut frica de fiare .
27) Să iubim pe Domnul cum îi cinstim pe
prietenii noştri .Căci am văzut adeseori pe unii supărând pe Dumnezeu şi
neavând nici o grijă de aceasta , dar mărind pe cei iubiţi de ei , născocind
orice gând , răbdând ori ce refuz , făcându-le ori ce declaraţie (de cinstire )
, ei înşişi , sau prin prieteni , sau trimitându-le ori ce fel de daruri , ca
să-i întoarcă .
28) Să lucrăm virtuţile chiar de la începutul
lepădării cu osteneală şi cu durere .Iar înaintând , să ne simţim în ele fără
întristare , chiar dacă suntem întristaţi puţin 79. Dar când cugetul
nostru muritor va fi copleşit şi stăpânit de râvna din noi , le vom lucra pe
acestea cu toată bucuria ,sârguinţa , dorinţa şi văpaia dumnezeiască .
29) Pe cât de vrednici de laudă sunt cei ce
lucrează virtuţile şi împlinesc poruncile îndată de la început cu bucurie şi
râvnă , pe atât de vrednici de plâns , sunt cei ce , deşi se nevoiesc de mută
vreme , le lucrează pe acestea încă cu osteneală , chiar dacă le lucrează 80.
77. * Socotesc că
vorbeşte de cei ce s-au lepădat ( de lume ) . Cei ce clădesc peste pietre cărămizi sunt cei ce la început au înălţat
clădirea virtuţilor fără supunere ; şi pentru că sunt necercaţi în nevoinţele
smerite ale supunerii , au fost biruiţi şi clădirea li s-a micşorat şi s-a
slăbit . Iar cei ce au înălţat stâlpi , sunt cei ce de la început întră în
viaţa singuratică ; de aceea , fiind fără temelie , sînt biruiţi . Iar cei ce
merg pe jos sunt cei ce înaintând pe încetul pe drumul lipsit de mândrie al
supunerii , se fac de nebiruit , ca unii ce au experienţa războaielor .
78. Dacă la moarte
suntem fără rod , n-avem din ce ne hrăni în viaţa viitoare .Atunci vom * muri *
sufleteşte de tot din lipsă de hrană .Căci acolo ne vom hrăni din rodul pe care
l-am rodit în viaţa aceasta din harul lui Dumnezeu şi din sârguinţa noastră ,
desigur un har pe care ni-l va însuşi Domnul .Am ajutat pe alţii , vom fi
ajutaţi . Am văzut pe Dumnezeu prin inima noastră curăţită . Îl vom vedea
nesfârşit mai mult atunci şi ne vom hrăni de vederea Lui . Altfel vom muri de foame
; dar vom fi conştienţi de * moartea aceasta * . Vom suferi de un cumplit gol
conştient în sufletul nostru şi în jurul nostru .
79. Fără întristare ,
pentru că am înaintat în ele ; dar puţin întristaţi pentru că încă mai avem mult să înaintăm ;
pentru că nu suntem cu totul eliberaţi de ispitele spre păcat
30) Să nu dispreţuim şi să nu osândim nici
lepădările (de viaţa lumească ) făcute
din împrejurări nevoite .Căci am văzut pe unii fugind , întâlnindu-se fără voie
cu împăratul ce le venea în cale şi
ajungând în garda lui . au intrat împreună cu el în palat şi stând la masă cu
el 81.
31) Am văzut sămânţa căzând fără voie în
pământ şi aducând rod mult şi bine crescut .Dar am văzut şi lucruri dimpotrivă
.
32) Am văzut pe oarecine intrând în spital
pentru vreo altă pricină şi ţinut de doftor şi lecuit cu multă bunăvoinţă şi
prin aceasta scăpat de ceaţa ce-i acoperea lumina ochilor . Astfel i s-au făcut cele fără de voie temei şi de folos
decât cele de bună voie .
33) Nimeni să nu se socotească pe sine
nevrednic de făgăduinţa călugărească , dând ca motiv greutatea şi mulţimea
păcatelor . Şi să nu creadă că se smereşte , dacă , nevrând să rămână lipsit de
dulcea împătimire , îşi dă ca pricini pentru stăruirea în păcate înseşi
păcatele sale . Căci unde e mult puroi , e nevoie şi de multă doftorie ca să se
lepede întinăciunea 82. Căci
nu vin în spital cei sănătoşi 83.
34) Dacă atunci când împăratul pământesc ne cheamă şi voieşte să ne facem ostaşi
slujind în faţa lui , nu zăbovim , nici nu căutăm pricini pentru neascultare ,
ci lăsând toate ne ducem de grabă la el , să luăm aminte de noi înşine , ca nu cumva chemându-ne Împăratul împăraţilor şi Domnul
domnilor şi Dumnezeul dumnezeilor la această slujire cerească să o respingem din lene şi nepăsare şi să ne
aflăm la Marea Judecată fără apărare .
35) E cu putinţă să umble cineva şi când e
legat cu lucrurile vieţii şi cu grijile de fier ;dar greu . Căci şi cei legaţi
cu fiare la picioare umblă adeseori , dar se poticnesc des şi-şi pricinuiesc răni
.
36) Cel necăsătorit în lume , fiind legat
numai de lucruri , se aseamănă cu cel legat cu fiare la mâini . De aceea când
voieşte să alerge la viaţa călugărească , nu se împiedică .Dar cel căsătorit se
aseamănă cu cel legat şi de mâini şi de picioare .
37) Am auzit pe unii care petrec în lume cu
nepăsare , zicând către mine : * Cum putem noi cei ce vieţuim împreună cu
soţiile ( sau soţii ) noastre , să petrecem viaţa călugărească ? * Acestora
le-am răspuns : * Toate lucrurile bune pe care le puteţi face , faceţi-le
; nu defăimaţi pe nimeni , nu vă despărţiţi de adunările de la slujbele
din biserică , pătimiţi împreună cu cei lipsiţi , nu pricinuiţi nimănui
sminteală ; de aceea ce e al altuia să nu vă apropiaţi ; îndestulaţi-vă cu ceea
ce vă pregătesc femeile voastre . De veţi face aşa , nu veţi fi departe de
Împărăţia cerurilor *
82. *
Unde e povară grea , acolo e şi nevoie de ajutor ; şi unde e noroi în suflet ,
e nevoie şi de lacrimi * pentru a-l curăţa .
83. *Sănătatea
sufletului este buna mireasmă a voii dumnezeieşti (împlinite ) . Şi dimpotrivă
, căderea din voia bună ( a lui Dumnezeu ) este boala sufletului care sfârşeşte
în moarte *. Sufletul e sănătos numai vieţuind în conformitate cu voia lui
Dumnezeu , în legătură cu El . Boala răspândeşte miros urât , mirosul
descompunerii trupeşti , pricinuite de pierderea sufletului , de dezordinea ce
nu propăşeşte în raţionalitatea lui armonioasă .
38) Să purtăm cu bucurie şi cu frică lupta
cea bună , netemându-ne de vrăjmaşii noştri .Căci deşi nu se văd pe ei privesc
la faţa sufletului nostru 84. Şi dacă o văd pe aceasta schimbându-se de frică ,
se înarmează mai amarnic împotriva noastră , înţelegând , viclenii că ne-am
înfricoşat .Deci să ne înarmăm cu cel ce se luptă cu hotărâre .
39) Domnul a uşurat cu iconomie războaiele
împotriva celor de curând sădiţi ( în viaţa călugărească , n.n.) ca să nu
se întoarcă îndată de la început în lume . De aceea bucuraţi-vă totdeauna în Domnul toţi cei ce
slujiţi Lui , cunoscând că acesta e cel dintâi semn în voi al dragostei
Stăpânului faţa de voi ;şi că El însuşi ne-a chemat pe noi .
40) Dar Dumnezeu Se face adesea cunoscut ,
lucrând şi aceasta : văzând adică sufletele , bărbăteşti , le îngăduie să intre
în războaie îndată de la început , voind să le încununeze pe acestea degrabă .
41) Domnul a ascuns celor din lume greutatea
, mai bine zis uşurinţa luptei din stadion . Căci dacă ar fi cunoscut-o ei pe
aceasta , nu s-ar fi lepădat de lume , nici de trup 85.
42) Dă lui Hristos cu râvnă ostenelile tinereţilor
tale ; şi te vei bucura la bătrâneţe de bogăţia nepătimirii . Cele adunate în
tinereţe hrănesc şi mântuie la bătrâneţe
pe cei obosiţi . Să ne ostenim , tinerilor cu înfocare ; să alergăm cu trezvie
, Căci nu ştim când vine moartea 86.
43) Avem vrăjmaşi adevăraţi răi , cumpliţi ,
vicleni , meşteri în uneltiri , puternici , neadormiţi , nemateriali , care ţin
focul în mâini şi doresc să aprindă biserica ( locaşul ) lui Dumnezeu prin
flacăra din ei 87.
44) Nimeni , cât e tânăr , să nu primească pe
vrăjmaşii lui draci , care-i zic : să nu-ţi sfărâmi trupul , ca să nu cazi în
boală şi neputinţă 88.
 |
84. * Faţa sufletului
a numit puterile sufletului . Căci din semnele stăpânirii noastre sufleteşti şi a celor imitate de noi , văd
vrăşmaşii noştri draci dispoziţia noastră lăuntrică . Căci nu cunosc de la ei
cugetarea noastră , ci seamănă numai meşteşugurile lor şi aşteaptă cu ce
dispoziţie vom primi uneltirile . Şi nevăzând ei , , îi facem să vadă prin
uşurătatea noastră * Adică le dăm noi semnele prin care pot vedea ce e în
sufletul nostru , aşa cum le dăm şi altor oameni .
85. Scolia ed.1970: *
Ceea ce li se pare multora greutatea
luptei , mie , zice , nu mi se pare greutate , ceea ce înseamnă că numai la
aparenţă e greutate , dar în adevăr e uşurinţă . Totuşi Dumnezeu a ascuns
greutatea aceasta celor din lume , pentru că , după Apostol * omul trupesc nu
primeşte cele ale Duhului , căci nebunie sunt lui * (I Cor. 2.15.). Iar a voi
cele ale lui Dumnezeu e propriu celui duhovnicesc . Cei ce petrec potrivit
lumii , cum ar putea să lepede însuşirile proprii ale ruşinii , dacă nu i-a
chemat Dumnezeu * ( I Cor. 15.50) .
Scolia din P.G.: * Mulţi văzând
greutatea stadionului , zic : Dacă Hristos numeşte jugul blând şi uşor , de
ce sunt supuşi unei sile cei cel iau ? Căci ei nu ştiu că celor ce privesc
şi caută spre nădejdea odihnei şi a mângâierii , li s-a spus că acestea sunt
uşoare şi blânde; dar celor ce se târăsc pe jos le sunt aspre şi greu de
străbătut . Căci cel ce se dezlipeşte cu anevoie de cele de jos , trebuie să se
silească pentru urcuş . Aşa şi tânărul ( din Evanghelie ) , declarând că le-a
făcut pe toate , a greşit faţa de lucrul ce mai desăvârşit . Dar cel ce s-a
scuturat de toate , zboară uşor prin vâzduhul acesta * .
86. * Binele
bărbatului e când i-a jugul din tinereţea lui *.
87. * Dracii cei
vicleni ne atrag spre lucrarea arderilor şi patimilor , adică a iuţimi şi
poftei , prin lucrările lor , ca prin nişte mâini *.
88. * Citindu-le
acestea în chip simplu şi fără dreapta socoteală şi predându-se pre el unei
siliri prea mari , s-au arătat potrivnici acestui sfat . Căci nu tuturor le dă
părintele acest sfat , ci celor tari şi care nu au un trup sănătos şi au primit
un har spre acesta . Ceilalţi trebuie să-l robească după putere ca să nu fie
grija ce i-o poartă spre trezirea poftelor .
Căci de-abia se mai află cineva , mai ales în generaţia de
faţă , care să vrea să-şi omoare trupul , chiar de s-ar lipsi de multele şi
îndulcitoarele mâncări . Dar scopul acestui drac este să facă însuşi intrarea
noastră în stadion ( în luptă ) , moleşită şi plină de nepăsare , deci şi
sfârşitul , potrivit începutului .
45) Cei ce s-au hotărât să slujească cu
sinceritate lui Hristos vor căuta şi vor face înainte de toate aceasta: să-şi
aleagă , prin părinţi duhovniceşti şi prin conştiinţa lor , locurile ,
chipurile ( de virtute ) şi îndeletnicirile potrivite cu ei însuşi 89 . Căci nu
se potrivesc tuturor mănăstirile de obşte , din pricina lăcomiei ; nici
sihăstriei , din pricina iuţimii lor . Fiecare se va gândi care e potrivit .
46) În aceste trei chipuri de viaţă stă toată
vieţuirea călugărească : fie în nevoinţă retrasă şi singuratică , fie în
linişte cu unul sau doi fii , fie în şederea cu răbdare în obşte . Eccleziastul
zice : * Să nu te abaţi la dreapta sau la stânga . Ci umblă pe calea
împărătească * ( Pilde 14,27), căci chipul de la mijloc e multora cel mai
potrivit din cele spuse . Căci zice : * Vai celui singur * (Eccl. 4,10). Că de
va cădea în trândăvie , sau în somn , sau în nepăsare , sau în deznădejde , nu
este cine să-l scoale dintre oameni . Iar * unde sunt doi sau trei adunaţi în
numele Meu , acolo sunt şi Eu în mijlocul lor *, a spus Domnul (Mat. 18,20)90.
47) Care e deci călugărul credincios şi
înţelept ? Cel care şi-a păzit căldura lui nestinsă şi n-a încetat să adune
până la ieşirea ( moartea ) lui , în fiecare zi , foc la foc şi căldură la
căldură şi sârguinţă la sârguinţă . Iată prima treaptă : cel ce ai păşit pe ea
, să nu te întorci la cele dinapoi .
 |
89. In P.G. se dă după Codex
Augustanus scolia : * Cei lipsiţi de
povăţuire cad ca frunzele , şi cei ce se ostenesc fără sfătuire , în general se
sărăcesc . Iar cei ce aleargă cu nădejde vor fi îndoit de bogaţi * Altă scolie : * Nu refuza să înveţi chiar de ai fi foarte
înţelept . Căci în iconomia lui Dumnezeu ne e mai de folos decât înţelepciunea
noastră *. Alta * Nu socoti că e bun ceea ce ţi se pare că faci bine , ci ce e
recunoscut ca atare de bărbaţii evlavioşi *. Însăşi voinţa de a lucra după
propria judecată fără a cere sfatul altora , ascunzând în ea mândrie , e
păscută de păcat . Cererea de sfat e un prilej de smerenie şi de întărirea
comuniunii , care , când e curată sau adevărată , e adevăratul bine .
90.* Este uşor să pierzi cele bune
,dar să le dobândeşti , nu e uşor .Căci păcatul are două ajutoare , prin care
războieşte cumplit virtutea , născându-se dintr-o parte sau alta : prin
trecerea măsurii şi prin lipsă .Iar virtutea răsărind numai la mijloc , se
sileşte să se împotrivească fiecăreia dintre cele două , care o rezboiesc 8.
Altă scolie : * Şi iarăşi : De se vor învoi doi (Mat. 18,19 ), adică cel ce
păcătuieşte şi cel ce-l sfătuieşte pe el să se despartă de faptele rele ; şi va
asculta cel mustrat pe cel ce-l mustră pentru tot păcatul , li se va da lor de
la Dumnezeu ceea ce cere , adică iertarea celui ce a păcătuit . Şi iarăşi * De
se vor învoi doi în faptele bune , ori ce vor cere spre folos , li se va da lor
de la Dumnezeu*. Căci va face voia celor ce se tem de El şi-l va izbăvi pe el de
multe necazuri *. Că unde sunt doi sau trei adunaţi cu voia lui Dumnezeu * ,
adică uniţi într-o hotărâre bună , conformă cu voia lui Dumnezeu e şi El în
mijlocul lor , cu ajutorul Lui . În puterea lor înmulţită de elanul comuniunii
şi a voinţei de bine se revarsă şi
puterea lui Dumnezeu ..
