Obligeana (Acorus calamus)

Alte denumiri: buciumaş, călămar, calamuz, calamena, crin-de-apă, paparotnec, paură-roşie, speribană, spetează, tartarachi, trestie-mirositoare. Această plantă acvatica este raspândită mai ales pe lângă bălţi, lacuri mocirle şi pe malul apelor liniştite. Din mâlul de pe mal se ridică vertical rizomul, din care răsar numeroase frunze în formă de spadă, care ajung pâna la înalţime de 1 metru. Tija, presată plat, are în mijloc un pistil conic, în nuanţe de la verzuliu la maro gălbui. Rădacina este groasă cât degetul, creşte pâna la o lungime de 1 metru şi are, în stare proaspată, un gust amar, puternic condimentat. Uscând rădăcina, aceasta îsi mai pierde din aroma şi tărie. Se culege în primavară timpurie sau în toamna tirzie. Radacina obligeanei nu este utilizată numai datorita puterii ei întaritoare în cazul unei slabiri generale a organelor digestive, în balonari stomacale şi intestinale, precum şi în colici, ci ea ajută şi în dereglări glandulare şi artrită. Rădăcina contribuie foarte mult la curăţirea de mucozitaţi a intestinelor şi stomacului cu secretii abundente. Este indicată şi în hipometabolism (metabolism scazut), în hipotonie (lenevie) intestinală, în cloroză si hidropizie.

Oamenii neobisnuiţi de slabi, care au pierdut în greutate nu din lipsa unei hrane bune, ar trebui să bea ceai de obligeană şi să facă din când în când câte o baie completă cu adaos de oligeană. Obligeana inlătură inapetenţa, se recomandă în cazul funţionarii proaste a rinichiului şi este un mijloc bun de curaţire pentru organism. Ceaiul este de folos chiar copiilor alergici la guten, suferind de celiachie, maladie tot mai frecventă în ultimul timp. Rădăcina uscată, mestecată încet, îi poate dezobisnui pe fumatori de patima de fumat. Ochii slabiţi pot fi intariţi daca se ung de mai mult ori pleoapele inchise cu suc proaspat stors din rădăcina de obligeană. Sucul se lasă câteva minute să-şi facă efectul, apoi pleoapele sunt spălate cu apă rece.

Adesea am putut aduce un ajutor substanţial în degeraturi sau când îngheaţă dieferite parţi ale corpului, recomandând băile de obilegeană. Rădăcinile sunt băgate peste noapte în apă rece, iar a doua zi se pun să dea în clocot. Se iau de pe foc şi se lasă să stea 5 minute. Se scaldă locurile bolnave 20 minute în infuzia nu prea fierbinte. Licidul respectiv poate fi reîncalzit şi refolosit maxim de 4 ori. Băile au o acţiune benefică şi asupra mâinilor şi picioarelor reci, dar în acest caz ele trebuie făcute cât se poate de fierbinţi.

Un bărbat de 36 de ani nu se putea restabilii dupa îndepărtarea unei tumori hepatice. La intervale de cite 4-5 saptamini făcea puseuri de temperatură. Pacinetul urma sa fie dus la Linz intr-o clinică din Vinea. Soacara sa mi-a povestit ingrijorată despre boala lui fară şanse de vindecare. Se constatase deja existenţa unor tubercului intestinali care provocau febra mare. Şi aici a ajutat rădăcina de obligeană. Este firesc faptul ca în boli atât de grave ceaiul trebuie băut câteva săptămâni – ba chiar luni – în sir.

„În timpul unei excursii de la Weissenbachtal la Postalm am intâlnit un cuplu din Bad Ischi, care pornise pe munte echipat cu rucsacuri grele. Cei doi voiau sa petreacă niste zile liniştite intr-o cabană cu aprovizionare aproape. La un popas am intrat cu ei în vorbă şi am aflat urmatoarele:

Bărbatul, înalt 1.85 metri în virstă de cincizeci si ceva de ani, slăbise, de un an încoace, tot mai tare, fară a descoperii insă cauza. Când a ajuns la 48 de kg., a surprins, impreuna cu asistenta medicală care-l insotea la clinică, o convorbire telefonică dintre medicul lui şi alt medic. A auzit: „Vi-l trimit acum pe pacinetul meu cei mai lipsit de speranţe – cancer pulmonar!?” A aflat astfel, fară sa vrea, diagnosticul. După aceea a fost sfătuit de cineva să mestece cu sârg rădăcini de obligeană, pentru a-l ajuta în acelaşi timp să se lase şi de fumat, iar dimineţa şi seara să bea ceai de coada-soricelului. Treptat, a început să ia în greutate şi, simţitindu-se mai bine, nu s-a mai dus la doctor. Abia peste vreo jumătate de an a fost iar la constultaţie la medicul sau. Acesta s-a ridicat brusc de pe scaun, cu miinile sprijinite pe masa de lucru, uitindu-se mut de uimire la cel pe care îl credea de mult în groapă. „Ce-aţi făcut?” a fost tot ce a putut artricula. „Am mestecat rădăcini de obligeană şi am but ceai de coada-soricelului”. „Rădăcini de obligeană? Pe unde se găsesc?” „Nu trebuie găsite, domnule doctor, se cumpără în orice magazin de plante medicinale cu cîţva şilingi!” Omul işi redobindise atunci deja greutatea iniţială de 86 kg., iar jumatate de an mai târziu a făcut, cu un rucsac greu în spinare, excursia cu ocazia careia l-am cunoscut.”

„Ori de cite ori î-mi amintesc de urmatoarea întimplare de demult, fie pomenind-o în prelegerile mele, fie notând-o pe hârtie, ca acum pentru dumneavoastră, ea î-mi apare ca o providenţă divină şi sunt întotdeauna mişcată până în adâncuri. Mama mea era grav bolnavă, avea nişte crize intestinale de nedescris şi medicul mi-a spus într-o zi ca ar trebui să mă aştept la ce-i mai rău: că ar fi cancer intestinal. Era pe vremea când încă nu mă ocupam decât rareori de plante medicinale, deci şi pe atunci recurgeam doar la metode naturale şi nu luam niciodată doctorii., Această comunicare a medicului m-a uluit. De-abia mai eram în stare să-mi vad de treburile cotidiene.

Contrar obiceiului meu – ziua mea începe de regulă la ora 6 dimineaţa şi se încheie de cele mai multe ori la 11 noaptea – m-am băgat în pat imediat dupa ora 8 seara. Tocmai reflectam la situaţia disperată a mamei, când a intrat soţul meu şi a pus un radio portativ lângă mine, spunându-mi: „Ca să nu mai fii atât de singura!” Puţin dupa aceea am auzit o voce la radio: „Va vorbeste medicul casei. Radacinile de obligeană vindecă orice tumoare stomacală şi intestinală, oricât ar fi de veche şi de rea, chiar malignă. Să ia 1 ceaşcă cu apă rece, se pune în ea 1 linguriţa rasă de rădăcini de obligeană, se lasă să stea peste noapte, se încălzeşte uşor a doua zi, se strecoara şi se bea câte o ingiţitură inainte şi după fiecare masă. Aceasta inseamnă 6 inghitituri pe zi; mai mult nu este voie. De fiecare dată, ceaiul trebuie încălzit la bain-marie. Acest tratament se referă la intregul traiect stomacal şi intestinal, inclusiv la ficat, bila, splina si pancreas”. Fericită la culme, i-am relatat mamei în dimineaţa urmatoare cele auzite, ea însă mi-a spus, facând cu mâna un gest de resemnare: „Pe mine nu ma mai poate ajuta nimeni şi nimic!” Mi-am procurat rădăcină de obligeană şi i-am dat-o exact aşa cum am descris mai sus. Veţi fi de acord ca ce vă povestesc se apropie de un miracol, când veţi afla ca deja dupa 14 zile pe mama n-a mai jenat-o nimic. Săptămânal a inceput să ia în greutate câte 400 grame, după ce inainte slabise foarte mult. Datorită acestei întimplari m-am ocupat tot mai mult de fizioterapie şi am putut fi de folos în mai multe cazuri disperate. Rădăcina de obligeană dă tot mereu rezultate uluitoare.”

Când aciditatea gastrică lipseste sau se află in exces, rădăcina obligenei va şti s-o regleze in ambele cazuri.

„O femeie din Voralberg a suferit timp de 2 ani de dureri de stomac şi a ajuns să nu mai poată rezista nici o zi fară medicamente. La sfatul meu a luat cele 6 inghiţituri de ceai din rădăcină de obligeană şi în trei zile i-au pierit orice dureri; nici nu s-au mai repetat de atunci.

O altă femeie din Austria inferioară a superit ani de-a rindul de ulcer duodenal. Pentru a putea suporta durerile, trebuie sa ia mereu medicamente. Nu mai toleara deloc hrana solidă, n-avea, oricum, nici poftă de mâncare. Indicindu-i-se rădăcina de obilgeană, a luat zilnic cele 6 ingţituri, drept care durerile s-au tot diminuat, după cinci săptămâni au trecut compet, i-a revenit apetitul şi a putut suporta, ca şi ceilalţi membri ai familie, o mâncare de casă simplă dar consistentă.

Un bărbat mai în vârstă a suferit ani de zile de diaree. Se invăţase cu gândul că nu va scăpa niciodă de acest chin. Luându-se după sfaturile mele, a început să bea zilnic din acest ceai. În scurt timp, intestinul i s-a vindecat.

Un băieţel care avea mereu diaree în ciuda unui regim alimentar sever a scăpat de ea dupa 6 inghiţituri din acelaşi tip de ceai, recăpătându-şi pofta de mâncare şi ingrăsându-se cu câteva kg., spre fericirea mamei sale.

Zece ani s-a chinuit un bărbat cu diaree cu sânge, de 30-40 de ori pe zi. Prietenul său mi-a povestit că omul vesel, plin de viată de odinioară se transformase, este fiersc, intr-unul veşnic trist. Tot ce încercase în aceşti ani daduse greş. A fost pensionat relativ de tânăr. Pe la Paşti a început, mai întâi destul de sceptic, se bea zilnic cite 6 inghiţituri de ceai din rădăcină de obligeană, pe lingă care lua şi 2 cesti cu ceai de filimică oparită. Mare mi-a fost mirarea când mi-a scris soţia lui că la începutul lunii iunie a aceluiaşi an omul şi-a reluat lucrul”.

Moduri de folosire:

-prepararea ceaiului: ceaiul din rădăcini de obligeană se prepara doar ca extract rece. 1 linguriţa rasa de rădăcini se lasă peste noapte în ¼ litru de apă. Dimineaţa se incalzeşte uşor şi se strecoară. Înainte de folosire ceaiul se încalzeşte în bain-marie.

-suc proaspat: rădăcinile proaspete se curaţă cu grijă şi se trec prin sotrcatorul electric de uz casnic cât sunt încă umede.

-adaos la baie completă: cca.200 grame de rădăcini se lasă peste noapte la rece în 5 litrii de apă. A doua zi se dă totul în clocot, se trage de pe foc, se lasă sa stea puţin şi se adaugă la apa de baie (a se vedea „Băi complete”).